[Eugen7]

În prealabil postat de Mihai Ionescu

... poate nici filioque nu o mai avea aceeasi importanta in dogmatica, daca nu mai apare in fiecare zi Sfantul Fotie sa ne lumineze pe fiecare in parte, de la vladica pina la opinca.

Problema "filioque" nu apare doar in perioada patriahului Fotie. Din punct de vedere al teologiei dogmatice ortodoxe, filioque este o grava abatere de la teologia Sfintei Treimi. Toti marii Sfinti Parinti au marturisit fara echivoc: "Sfantul Duh purcede din Tatal si ni se da noua prin Fiul". Ultimul Sfant Parinte Bisericesc, Sfantul Ioan Damaschin este foarte clar in aceasta privinta.

Adaosul Filioque a fost introdus oficial in Crez-ul Bisericii in partea de apus, in traducerea latina in sinodul local de la Toledo (in jurul anului 589 AD), insa apare pentru prima data in teologia Fericitului Augustin (acesta este primul motiv pentru care Biserica Ortodoxa il considera doar fericit nu sfant, iar al dolia motiv este teoria asupra predestinarii absolute).

Trebuie precizat ca Fericitul Augustin este printre primii scritori crestini care a dezvoltat o teologie a Sfintei Treimi (si aceasta pornind de la puterile sufletesti ale omului).
Astfel Fericitul Augustin a facut o analogie intre: a fi, a stii, a iubi zicand ca Tatal este cauza existentei "a fi", Fiul este stiinta "a stii - Logosul, Cuvantul" si isi are existenta personala din Tatal, iar Duhul Sfant este iubirea, si pentru ca atat Tatal il iubeste pe Fiu dar si Fiul iubeste pe Tatal, atunci inseamna ca Duhul Sfant isi are existenta personala atat din Tatal cat si din Fiul, prin purcedere.

Parintii greci insa au dezvoltat teologia Sfintei Treimi facand analogie tot cu puterile sufletului, insa acestea erau: a fi, a stii, a voi. Astfel era foarte clar ca Tatal este unica cauza a existentei treimice, a Fiului prin nastere si a Duhului Sfant prin purcedere. Dunhul Sfant ni se da noua prin Fiul, dar nu din Fiul (asa cum este in conceptia lui Augustin). Faptul ca Duhul Sfant este trimis in lume de Fiul nu afecteaza cu nimic modul de existenta personala al Duhlui Sfant care purcede din Tatal. Precum Fiul se intupeaza de la Duhul Sfant (adica prin intermediul Duhului Sfant, si nu din Duhul Sfant), asa si Duhul Sfant ne este dat noua de la Fiul (si nu din Fiul).

Nu o sa lugesc mai mult vorba, intrucat consider ca intelegeti diferenta.


Despre rugaciuni. Fratilor sa ne ferim de talismane si rugaciuni "magice" ca daca le spunem de nu stiu cate ori se intampla minunea...
Cea mai mare minune este prezenta lui Hristos in viata noastra, cand noi traim in comuniune cu EL, iar aceasta se intampla doar prin rugaciunea din inima curata.

La Dumnezeu nu conteaza cantitatea ci calitatea. Hristos spune clar fariseilor "care se roaga indelung de dragul lumii, crezand ca dupa multa lor vorbarie vor fi ascultati" ca se inseala.
Sfantul Ilie a spus cateva cuvinte din inima si Dumnezeu a trimis foc din cer. Hristos a spus doar cateva cuvinte in rugaciune aunci cand a inmultit painile, cand a inviat pe Lazar din morti...

Desigur ca trebuie sa staruim in rugaciune pentru a ne intari comuniunea cu Dumnezeu si a ajunge sa ne rugam din toata inima chiar si in putine cuvinte, insa importanta este trairea rugaciunii.

Multi se roaga din Psaltire insa nu stiu cum sa se roage... se mira ca sunt munciti de diavoli cand se roaga din psaltire. Pai fratii mei, psaltirea contine profetii mesianice si acelea trebuie citite cu frica si cutremur, cu gandul la Hristos stiind ca despre EL sunt scrie acelea.

Sunt multi care citesc fara sa inteleaga ce scrie acolo in Psaltire. Va dau doar un exemplu: "si m-ai incins cu putere spre razboi... si nu ma voi intoarce pana ce nu voi zdrobi pe vrasmasi sub picioarele mele" (Psalmul 17) si vine diavolul si se ia la lupta cu el si bietul om nu stie de ce. Pai mai omule daca tu asa ceri in rugaciune sa te lupti singur cu cel rau, ca il calci in picioare... in loc sa iei aminte ca despre Hristos sunt scrise acelea, caci EL este biruitorul, EL este cel ce s-a luptat si a calcat si calca sub picioarele sale pe vrasmasi... de ce te miri ca te munceste necuratul daca esti singur (fara Hristos). Fara Hristos nu putem face nimic (Ioan 15,5).
De aceea multi duhovnici imbunatatiti, recomanda credincioasilor ca sa se roage din psaltire doar dupa ce se roaga si Maicii Domnlui... ca pana invata omul cu sa se roage din psaltire sa fie pazit de Maica Domnului, iar cand invata sa se roage din psaltire cum trebuie tot trebuie sa se roage si Maicii Domnului caci aceasta are o singura voie (ca si Dumnezeu): Slava lui Hristos si mantuirea noastra.

In orice rugaciune inima si gandul trebuie sa ne fie la Hristos Iisus, cerand comuniunea cu EL, cerand Duhul Sfant care din Tatal purcede (Luca 11,13). Rugaciunile indreptate catre Maica Domnului si catre sfintii lui Hristos sunt tot spre slava lui Dumnezeu si spre miluirea noastra, caci ei ne ajuta cu voia si cu puterea lui Iisus Hristos, spre mantuirea noastra si slava lui Dumnezeu.

De aceea una dintre cele mai puternice rugaciuni este cea a inimii: "Doamne Iisuse Hristoase mantuieste-ma pe mine pacatosul"... si doar prin aceste putine cuvinte insa spune din inima si indelung omul a ajuns (si pote ajunge) cu ajutorul lui Hristos sa vada lumina necreata de pe muntele Tabor.

Asadar sa luam aminte.