Conform Parintelui Dumitru Staniloae, zambetul e, in general, "deschiderea fiintei umane spre semenul sau; daca intalnirea e o sarbatoare, zambetul exprima bucuria acestei sarbatori.
Zambetul face sa cada zidul dur si opac al despartirii dintre persoane. Prin zambet, zidul despartitor devine transparent si se realizeaza comuniunea si un spor de putere intre cei ce-si zambesc.
Iar umorul e o talmacire a acestei constiinte de putere in comuniune. Umorul e o sfidare aruncata greutatii si o hotarare de a o infrunta fara teama, cu toata constiinta marimii ei. Dar aceasta se face intr-o comunitate si pentru o comunitate. Umorul usureaza relatiile umane nu printr-o coborare cinica a partenerilor, ci printr-o punere in relief a umanitatii simpatice a fiecaruia. Umorul descopera si activeaza umanul, si prin aceasta relatiile umane dintre oameni.
Umorul nu reduce numai la proportiile reale, mai modeste decat par, persoana umana, ci descopera si ceea ce e bun, simpatic, demn de iubit in om, ii descopera umanitatea cu mult mai frumoasa decat penele lucitoare, dar inconsistente, in care vrea sa se acopere sau sub care adeseori omul isi uita adevarata frumusete si caldura".
|