[luciand]

În prealabil postat de Melissa

E doar parerea ta ca ma contrazic.

Hristos ne spune sa ne iubim dusmanii. Dar daca iubirea este rationala cum spui tu, DE CE NIMENI APROAPE NU ISI IUBESTE DUSMANII? Iubirea fiind rationala, stiind ca ASA TREBUIE SA FACEM, pentru ca avem porunca, ar trebui ca TOATA lumea sa poata sa faca asta, daca tine de planul rational.Dar noi nu putem tocmai pentru ca IUBIREA NU VINE DIN RATIUNE, CI DIN INIMA, IAR INIMII NU II POTI PORUNCI!

Dacă iubirea (agape) nu ar fi raţională, nu ar fi trebuit să ne spună nimeni să ne iubim vrăjmaşii. Am fi făcut-o firesc, exact aşa cum ne iubim familia şi prietenii. Dar întrucât acest gen de iubire este mai presus de latura sensibilă a fiinţei noastre, n-o putem face decât în modul raţional, accesând partea superioară a sufletului nostru (raţiunea). De ce nu putem, în pofida poruncii divine, să ne iubim vrăjmaşii? E simplu: nu suntem desăvârşiţi! Ne bălăcim în suficienţă şi în dulcegării.

În prealabil postat de Melissa

Si atunci cand Iisus ne porunceste sa ne iubim dusmanii, ne indeamna la desavarsire.Repet, daca dragostea ar tine de ratiune, toata lumea si-ar iubi dusmanii.Pentru ca desi ne-au facut rau, asa TREBUIE sa procedam, PENTRU CA AVEM PORUNCA! Dar nu PUTEM FACE ASTA, PENTRU CA DRAGOSTEA, REPET DIN NOU, nu tine de rational ci de inima noastra.Deci cine vrea sa isi iubeasca aproapele si dusmanii mai ales, pentru ca asa trebuie, nu o sa reuseasca, pentru ca iubirea nu este ceva rational.Si trebuie sa ajungi o fiinta elevata, sa poti simti si darui iubire.

E exact pe dos! Nu pentru latura sensibilă a sufletului trebuie să lupţi! Asta se manifestă de la sine! Pentru latura raţională trebuie să lucrezi! Asta trebuie adusă la desăvârşire! Doar dragostea sensibilă (eros) este neraţională, cea la care ne îndeamnă Hristos, pentru aproapele şi pentru vrăjmaş (agape) este pur raţională! Cred că faci o gravă confuzie de termeni.

În prealabil postat de Melissa

Si desigur ca dragostea rationala este INTERES, pentru ca judeci, gandesti,rationezi, ca E BINE SA-TI IUBESTI APROAPELE SI DUSMANII MAI ALES, PENTRU CA AI PORUNCA. Interesul? Mantuirea, evident!

Aici ai nimerit-o. Ăsta-i marele câştig din iubirea aproapelui şi a vrăjmaşului! Dar nu-i ăsta sensul vieţii creştine? Însă pentru asta, trebuie să ajungi la desăvârşire. Şi desăvârşirea nu se dobândeşte decât prin cunoaşterea lui Dumnezeu. Iar pe Dumnezeu îl poţi cunoaşte doar pe cale raţională. Calea sensibilă te duce exact în sensul opus. Ceea ce, se pare, nu înţelegi tu e faptul că există doar aceste două căi: calea sensibilă - supusă simţurilor, animalicului şi calea raţională, calea sufletului, cea care îl deosebeşte pe om de animal! Cred că (şi la tine) problema provine de la necunoaşterea lucrurilor elementare: definiţiile, regulile "jocului".

În prealabil postat de Melissa

De ce crezi ca sunt atatia oameni care urmeaza credinta orodoxa si traditia ad literam, dar NU-SI IUBESC APROAPELE? Pentru acelasi motiv :CA IUBIREA VINE DIN INIMA, SI NU VINE LA COMANDA, CI CA URMARE A UNUI SUFLET ELEVAT! Daca iubirea (agape) ar fi rationala, e logic ca toti am iubi conditionat.Ori noua ne cere Dumnezeu sa iubim asa tam-nesam cum spui tu.., pe TOATA LUMEA, nu selectiv.

IN FIECARE OM DE PE PLANETA ASTA, NOI TREBUIE SA IL VEDEM PE HRISTOS. SI ATUNCI, TE INTREB, CUM SA IUBIM SELECTIV,CONDITIONAT?

Şi aici ai nimerit-o, dar, din păcate, demonstrezi contrariul a ceea ce vrei să demonstrezi.
Când sufletul devine "elevat", cum zici, în acel om începe să triumfe raţiunea. Şi atunci nu se mai lasă pradă doar iubirii neraţionale, ci reuşeşte să-şi iubească şi aproapele şi vrăjmaşul, prin iubirea raţională pe care a dobândit-o urmând calea şi tradiţia creştin-ortodoxă!
Necondiţionat, poţi iubi doar pe cei apropiaţi - familia, prietenii, pe care oricum îi iubeşti firesc, cu latura sensibilă (încă o dată sensibil = supus simţurilor) a sufletului tău. Pe toţi ceilalţi îi poţi iubi doar condiţionat de raţiune!
Iar oamenii de care vorbeşti nu urmează "ad-literam credinţa şi tradiţia", pentru un simplu motiv: asta nu-i credinţa şi tradiţia Ortodoxă!
Credinţa şi Tradiţia Ortodoxe sunt cele propovăduite de Scripturi şi de Sfinţii Părinţi, pe care încerc eu (se pare, cu puţin succes) să le expun aici.
Şi, că veni vorba de Sfinţii Părinţi, cum ţi-i imaginezi tu pe aceştia? Dacă crezi cumva că erau nişte bigoţi pietişti şi exaltaţi, gen oastea domnului şi baba rada, te înşeli amarnic. Sfinţii Părinţi erau ceea ce se cheamă azi nişte profesori universitari, filosofi, fizicieni, oratori, cunoscători pe deplin ai logicii şi ai câtorva limbi (elina, siriaca, latina erau printre ele). Mai erau şi Episcopi, pe deasupra! Oameni profund raţionali!
Îţi recomand călduros să-i citeşti. Şi începe cu Dogmatica Sfântului Ioan Damaschinul, pentru a porni de la definiţii!