Citat:
În prealabil postat de Scotland The Brave
Hai sa vad ,,batrine" :) daca am invatat bine de la tine metoda sintezei.In dragostea crestina il iubesti pe celalalt indiferent cum este si cat valoreaza.Cel care face asta merge pana acolo,incat se da pe sine si asta in situatia in care el s-a lepadat de sine.Te oferi prin lepadare de sine ca sa te poti darui celuilalt in totalitate,pentru el,nu in considerarea persoanei tale.
|
E corect, dar fac mici retusuri. In agape te daruiesti pe tine, corect. Lepadarea de sine e un proces inaintea daruirii de sine. Prin lepadarea de sine aruncam balastul, greutatea ce ne tine legati de egoismul nostru. Daruirea de sine e impiedicata sa se manifeste de egoismul si egocentrismul nostru. Trebuie mai intai sa scapam de el ca sa putem elibera agape al nostru, tinut prizonier de egou. Nasterea din nou incepe cu lepadarea de sine. Daca nu arunci apa murdara din pahar, cum poti sa-l umpli cu apa curata? Deci mai intai o arunci pe aceea si apoi o primesti pe cea curata. Dar, atentie, spre deosebire de filozofiile orientale unde impreuna cu apa din copaie se arunca si copilul, aici copilul ramane, adica Chipul lui Dumnezeu din noi, ramane constiinta noastra si ramane acel agape al nostru, asa imperfect cum e. De acel agape al nostru se va lega Agape de Sus, adica Iubirea daruita noua de Dumnezeu prin Duhul.
Citat:
|
Cumva se respecta dubla natura transcedentala de care spui tu: omul,in esenta naturii sale,este liber in Dumnezeu si este liber pentru Dumnezeu.Ca sa implinesti dezideratul(a fi liber in Dumnezeu)trebuie sa implinesti conditia(sa fi liber pentru Dumnezeu).Acesta conditie,rational analizand,nu se poate realiza fara o constienta lepadare de sine.
|
Da, lepadarea de sine e un proces coordonat rational, pentru ca trebuie sa stii ce arunci din copaie, ca nu cumva sa arunci si copilul.
Citat:
|
Cand te lepezi de sine si te oferi altuia in acesta ipostaza tu,de fapt,te oferi Celui de Sus.Acesta cale,sa zicem transpunerea lui agape,arata doua lucruri:agape isi are originea in Dumnezeu iar erosul ramine de factura pur umana,fiind sortit disparitiei si pieirii,in mod natural,alaturi de sursa sa efemera.Insa dragostea agape din I Corinteni 13:8 este nemuritoare prin insasi sursa ei:Dumnezeu in timp ce erosul ramine la stadiul lumii pieritoare.Am inteles corect sau bat campii? :)
|
Ai inteles bine. Agape este de origine dumnezeiasca, dar noi avem in noi o umbra imperfecta a acestui agape. Aceea agape sau iubirea altruista, insa, e impiedicata sa se manifeste de egoismul nostru. Ea mai razbate din cand in cand, depinzand si de structura sufleteasca a fiecarei persoane, insa e nestatornica si firava.
Citat:
|
Intrebare generala:acest tip de dragoste,agape,vine pe cale rationala,revelata sau prin descoperire rationala a revelatiei si semnificatiei ei?Si mai simplu:omul o poate descoperi singur sau trebuie sa ii fie revelata de Cel de Sus?
|
Buna intrebarea. Nu, nu vine pe cale rationala, dar poate fi ajutata de ratiune. Agape fiind suprarationala nu poate veni pe o cale inferioara, dar ratiunea poate fi folosita ca "radar" de detectare mai precisa a Sursei si canal de comunicare. Prin ratiune ne fixam mai bine pe "tinta", ca sa folosesc un limbaj din radiolocatie, dar "canalul" de transmisie nu e cel rational, ci unul suprarational. Canalul rational e doar unul adiacent si poate asigura un eventual feedback, folosind rugaciunea. Pe el noi transmitem rugaciunea, pe celalalt ne poate veni, daca celelalte conditii sunt indeplinite, Harul si cu el Agape. Omul nu poate descoperi singur acel Agape. "Descoperi" nu e termenul potrivit. Nu si-o poate procura singur. Trebuie sa-i fie data de Sus. Adica e daruita, dar omul trebuie sa fie pregatit s-o primeasca. Daca nu e pregatit nu o poate primi.
Asta e un rezumat a ceea ce am inteles citind pe Sfintii Parinti.