[MariS_]

Toata lumea e de acord ca Dumnezeu ne-a acordat posibilitatea alegerii intre bine si rau. Adica, ne-a creat cu liber arbitru. Libertatea noastra e una din dimensiunile principale ale chipului lui Dumnezeu in noi. La fel, toata lumea e de acord ca in functie de alegerea noastra putem fi fie impreuna cu Dumnezeu pentru eternitate, fie in afara comuniunii cu Dumnezeu. Nimic de neinteles si nimic de comentat pana aici. Dumnezeu a creat doua locatii pentru cele doua situatii: o locatie este Imparatia Sa si alta locatie este Iadul. Unii spun ca ar mai exista si o a treia locatie, dar asta nu e important in discutia noastra. Bun, deci pana aici nu sunt probleme. Problema apare atunci cand spunem ca in Iad Dumnezeu ne pedepseste vesnic pentru alegerea proasta pe care am facut-o. Aceasta idee a unei pedepse vesnice realizata din vointa unui Dumnezeu Atotiubitor si Atotdrept naste nedumeriri si ridica probleme mari. Nimeni nu contesta ca Dumnezeu mai poate folosi si pedeapsa, ocazional, dar numai si numai pentru indreptare. Asa cum si un tata il mai pedepseste pe copil, cu scop de indreptare, tot asa procedeaza si Dumnezeu cu noi. Insa o pedeapsa vesnica e cu totul si cu totul altceva. E ca si cum tatal, dupa incercari repetate de a-l aduce pe calea cea buna pe fiul sau, la sfarsit ii spune ca-l va chinui la nesfarsit pentru indaradnicia lui. Acest chin la nesfarsit nu mai e in scop pedagogic, copilului nu i se mai acorda nicio sansa de indreptare, ci pare a fi o razbunare eterna pentru o proasta alegere. Sigur, sunt multi cei care incadreaza acesta pedeapsa vesnica la capitolul dreptate si inca dreptate dumnezeiasca. Viziunea aceasta a unui Dumnezeu pedepsitor e contrabalansata de ideea ca tot Dumnezeu e cel ce rasplateste infinit buna alegere. Adica Dreptatea e vazuta ca un fel de cantar sau balanta unde pedeapsa dintr-o parte e tinuta in cumpana de rasplata din partea ailalta. Dar exista si viziunea cealalta, ca Dumnezeu doar desparte pe cei rai de cei buni, iar rasplata si pedeapsa sunt simple urmari ale comuniunii sau lipsei de comuniune cu Dumnezeu. Aici Dreptatea lui Dumnezeu e in acord cu libertatea de alegere a omului si in acord cu Bunatatea Sa. Insa, recunosc ca aceasta viziune nu e majoritara nici in Ortodoxie si nici in alte confesiuni.
Har, smerenie si jertfa de sine.