Pocaindu-se, omul isi afla adevarata odihna si fericire in bratele Parintelui sau ceresc. Bine ar fi sa intelegem ca in vreme ce suntem straini de adevarata pocainta, ramanem certati cu Dumnezeu.
"Pocainta - spune Sfantul Ioan Scararul - este aducerea inapoi a Botezului. Pocainta este invoiala cu Dumnezeu pentru a doua viata. Pocainta este cumparatoare a smereniei. Pocainta este necontenita renuntare la nadejdea vreunei mangaieri trupesti. Pocainta este gandul osandirii de sine si ingrijirea neingrijita de sine.
Pocainta este fiica nadejdii si tagaduirea deznadejdii. Cel ce se pocaieste se osandeste pe sine, dar scapa neinfruntat. Pocainta este impacarea cu Domnul prin lacrimi si prin lucrarea cea buna a celor potrivnice pacatelor. Pocainta este rabdarea de buna voie a tuturor necazurilor.
Cel ce se pocaieste este pricinuitorul pedepselor sale. Pocainta este asuprirea tare a pantecului si lovirea sufletului printr-o simtire adanca".
|