[Tangun]

Nu exista "intoarcerea pendulului" atunci cand te afli in starea de echilibru.
Sa vorbim putin despre sacrificiul pentru celalalt. De fapt, in ce consta acest sacrificiu ? De la bun inceput trebuie sa intelegem ca orice ajutor, dar, cadou, daca este de natura materiala, este un sacrificiu inutil din punct de vedere spiritual. Orice ajutor material este o piedica in calea evolutiei spirituale atat a celui ce daruieste, cat si a celui ce primeste acel ajutor. E bine de stiut faptul ca majoritatea oamenilor se pierd toata viata daruind ajutoare materiale, bunuri sau bani, inconstienti ca oricat ar da, daca e de natura materiala este in zadar. Cand o persoana primeste ajutor, egoul ei se consolideaza si se blocheaza evolutia spirituala. De asemenea, persoana care ofera ajutor material isi potenteaza propriul ego si in ea se vor naste asteptarile si amagirea ca va primi ceva in schimb. Evitati sa primiti , indiferent ce anume, daca este de natura materiala (bunuri, lucruri, mancare, haine, daruri, etc.), pentru ca nu stiti ce va ia inapoi persoana care vi le daruieste. Va ia ceva mult mai de pret. Oricine are impresia ca va primi inapoi, dupa ce va da altora, daca este din partea materiei, se amageste. El nu face altceva decat sa satisfaca dorinti, si cu ajutorul lor sa potenteze egourile.Tot amagire va fi si daca va crede ca evolueaza spiritual pentru ca nu va fi asa. Singurul ajutor spiritual adevarat valabil este hrana spirituala. Daruiti hrana spirituala celorlalti si asa va veti inalta. Indrumati cu sfaturi doar daca sunteti constienti si cu adevarat Prezenti intr-o situatie, altminteri veti provoca mai mult rau decat ajutor. Cu altfel de ajutor, in afara de ajutorul spiritual, nu veti reusi decat sa agravati situatia celui pe care credeti ca il ajutati.

Sacrificiul parintilor pentru copii;
Daca aveti copii mici, oferiti-le ajutor, indrumare si protectie atat ca va sta in puteri, si atat cat au ei nevoie, dar mai important este sa le oferiti spatiu - spatiu ca ei sa existe. Ei vin in aceasta lume prin intermediul vostru, dar ei nu sunt niciodata "ai vostri". Credinta ca "eu stiu ce e cel mai bine pentru tine" poate fi adevarata in cazul copiilor foarte mici, dar pe masura ce cresc, devine din ce in ce mai putin adevarata.
Cu cat aveti mai multe asteptari de la modul cum ar trebui sa decurga viata lor, cu atat va situati mai mult in mintea voastra in loc sa fiti prezenti pentru ei. Pana la urma vor face greseli si vor cunoaste suferinta, asa cum se intampla cu toti oamenii. De fapt, acestea ar putea fi greseli doar din punctul vostru de vedere. Ceea ce este pentru voi o greseala poate fi exact experienta necesara copiilor vostri.
N-ar fi minunat sa va puteti cruta copiii de orice suferinta? Nu, n-ar fi. Atunci nu s-ar mai dezvolta ca fiinte umane si ar ramane superficiale, identificate cu forma exterioara a lucrurilor. Suferinta ii impinge spre profunzimile fiintei. Suferinta este provocata de identificarea cu forma si tot ea erodeaza identificarea cu forma. Mare parte din ea este provocata de ego, dar in final suferinta distruge egoul - numai ca acest lucru nu se intampla pana cand nu suferiti in mod constient.

Omenirea este menita sa transceada suferinta, dar nu in felul in care crede egoul. Una dintre numeroasele presupuneri eronate ale egoului, unul dintre numeroasele ganduri amagitoare este ca "n-ar trebui sa sufar". Uneori parintii egoisti transfera gandul asupra cuiva apropiat: "Copilul meu n-ar trebui sa sufere". Chiar gandul acesta este cel care se afla la radacina suferintei. Suferinta are un scop nobil: evolutia constiintei si arderea egoului. Omul de pe cruce reprezinta o imagine arhetipala. El reprezinta fiecare barbat si fiecare femeie. Cata vreme opuneti rezistenta suferintei, procesul va fi unul lent, caci rezistenta are drept rezultat si mai mult ego de depasit. Insa cand acceptati suferinta, se produce o accelerare a procesului, datorata faptului ca suferiti in mod constient. In miezul suferintei constiente se afla deja transmutarea. Focul suferintei devine lumina constiintei.
Egoul spune: N-ar trebui sa sufar", iar gandul va provoaca si mai multa suferinta. Este o deformare a adevarului, iar acesta este intotdeauna paradoxal. Adevarul este acela ca trebuie sa acceptati suferinta, tocmai pentru a o putea transcede.

Omul identificat in ultimul stadiu cu sistemele religioase nu isi poate transforma total interiorul;
Pentru o dezvoltare completa, spirituala, este necesar ca fiecare sa traiasca totul, pentru ca apoi sa piarda totul. Acesta este sensul mortii. Cu cat omul va trai mai identificat cu un lucru, o situatie, un concept, un ideal pe pamant, cu atat suferinta mortii va fi mai mare, si dezamagirea de dupa ea. Moartea vine si ia tot ceea ce nu a fost omul cu adevarat. Omul identificat cu bunurile materiale va avea agonie atunci cand va pierde toate bunurile, si va ramane inconstient dupa moarte. Omul care a crezut ca isi intregeste sentimentul de sine prin ceilalti (copii, familie, sot, sotie, etc), va suferi cand va afla ca toate au fost zadarnice pentru ceea ce era el cu adevarat, si va ramane de asemenea inconstient dupa moarte. Omul identificat cu conceptele religioase de asemenea va avea de suferit ,odata ce a trait identificat cu mintea lui, si va ramane si el adormit dupa ce va trece dincolo. EL a sperat la un viitor mai bun fara sa stie ca misiunea lui era sa invete sa traiasca prezentul, sa devina mai constient de ceea ce este el cu adevarat.
Dupa pragul mortii, cei identificati cu conceptele din minte, sisteme religioase, idealuri, dorinte, asteptari, vor ramane exact ceea ce au fost din punct de vedere spiritual: aproape total inconstienti. E bine de stiut ca ei isi repeta aceleasi ritualuri si dincolo de pragul mortii, avand aceleasi dorinte si aceleasi asteptari. Sufletele lor traiesc fara a putea comunica cu ceilalti mai constienti, din cauza ca acest lucru le lipseste cu desavarsire. Sunt prinsi in propriile lor concepte si asteptari, repetand ca o fantoma (priviti din exteriorul lor), aceleasi obiceiuri si ritualuri din timpul vietii de pe pamant. Practic ei isi intarzie evolutia catre ridicarea constiintei.
Daca omul reuseste sa atinga constiinta fiintei inainte de moartea trupeasca, dezidentificandu-se de tot ceea ce e forma, timp, spatiu, atunci el va ramane constient si dincolo de moarte, mergand mai departe pe calea evolutiei.
Bine de stiut este si faptul ca religiosul nu accepta inca "plictiseala" de a fi constient si fara de trup, de aceea el isi traieste inca, propriile concepte "bune sau rele", intr-un plan destul de jos al densitatii materiei.
Oamenii care inca mai au dorinte, asteptari si sperante sunt inconstienti spiritual. Aceasta este suferinta si durerea pe care si-o creeaza singuri, datorita mintii care analizeaza trecutul si asteapta cu teama viitorul care nu exista. Tot ceea ce exista din punct de vedere spiritual este Prezentul. Cu cat esti mai Prezent constiinta este treaza.