[Erethorn]

În prealabil postat de Adriana3

Catalin,

Am o mare nelamurire in ceea ce priveste modul tau de a vedea lucrurile si anume: daca diavolul poate imita orice minune de a lui Dumnezeu, de unde stii ca sfintii ortodocsi au fost intr-adevar sfinti si ca minunile facute de ei atat in timpul vietii cat si dupa moartea lor, nu sunt facute de diavol ca sa induca in eroare crestinii, sa-i duca in idolatrie si sa-i invrajbeasca unii contra altora, si de unde stii ca nu tot prin puterea celui rau s-au conservat moastele lor, din moment ce diavolul poate imita orice lucrare si minune de a lui Dumnezeu? Cum poti fi sigur ca minunile Ortodoxiei nu sunt imitatie, si ca cei care invata Ortodoxia nu sunt in inselare, din moment ce diavolul poate imita totul in asa fel incat nimeni sa nu isi dea seama?

Iar daca ai fi trait pe vremea lui Iisus, cum l-ai fi recunoscut pe Mesia din moment ce preotii si invatatorii legii te-ar fi invatat ca Iisus blasfemiaza, ca nu exista nici un Fiu al lui Dumnezeu, si ca minunile facute de El veneau de la Satana? Fiind invatat asa, cum ai fi facut ca sa il recunosti totusi pe Mesia?

Nu prea ma dumiresc cum folosesti criteriile tale ca sa nu te inseli.

Adriana, am să răspund şi eu la această întrebare, chiar dacă e adresată lui Cătălin.

După părerea mea, minunile sunt destinate de către Dumnezeu celor mai puţin credincioşi dintre noi ("fericiţi cei care au crezut fără să vadă").

Cu cât mai multe minuni, cu atât mai puţină credinţă, şi cu atât mai mare mila lui Dumnezeu.


De multe ori, în rugăciune, am fost pe punctul să cer un semn, o minune, o viziune, şi în ultimul moment mi-am revenit şi am spus: Doamne, te rog ajută-mă să cred fără minuni, pentru că fie că nu sunt vrednic de ele, fie ar însemna să Te pun la încercare, şi nu vreau acest lucru...


Şi totuşi, mie, păcătosului şi puţin credinciosului, Dumnezeu mi-a bătut obrazul de două ori, prin semne evidente care mă fac şi acum să mă înfricoşez, pentru că înseamnă că nu am avut destulă credinţă.

Ori, dacă acceptăm că minunile sunt pentru puţin-credincioşi, rezultă logic că ele trebuie să fie de netăgăduit. Ele sunt ca o palmă după cap, ca un ghiont în coaste, ca un (mă scuzaţi) şut în spate. Dacă simţi o gâdilătură între omoplaţi, te gândeşti ce o fi, poate ţi s-a părut. Dar dacă încasezi un cot între coaste, ştii ce a fost. Când Pavel l-a auzit pe Cristos pe drumul Damascului, n-a mai stat să se întrebe: "oare nu e satana ?". A fost clar, evident, de necontestat.

Eu cred că tocmai datorită acestei calităţi a semnelor lui Dumnezeu de a fi EVIDENTE şi incontestabile, Cristos a spus că singurul păcat de neiertat este păcatul împotriva Duhului Sfânt, adică atribuirea minunilor lui Dumnezeu satanei. Pentru că trebuie să fi de rea credinţă, să refuzi să vezi evidenţa, să "dai cu piciorul în ţepuşă".