Citat:
În prealabil postat de George.m
Deci arhiereul L-a intrebat pe Iisus despre ucenicii Lui si despre invatatura Lui.
Iisus i-a raspuns: Eu am vorbit pe fata lumii; Eu am invatat intotdeauna in sinagoga si in templu, unde se aduna toti iudeii si nimic nu am vorbit in ascuns.
De ce Ma intrebi pe Mine? Intreaba pe cei ce au auzit ce le-am vorbit. Iata acestia stiu ce am spus Eu.
Si zicand El acestea, unul din slujitorii, care era de fata, I-a dat lui Iisus o palma, zicand: Asa raspunzi Tu arhiereului?
Iisus i-a raspuns: Daca am vorbit rau, dovedeste ce este rau, iar daca am vorbit bine, de ce Ma bati?
Sfantul Chiril al Alexandriei, spune, legat de acest episod, ca "unii dintre slujitori s-au ciocnit cu capeteniile, care poruncisera sa fie prins Iisus si au ajuns, afland invatatura Lui si minunandu-se de El, pana la a spune: Niciodata n-a vorbit un om asa. Suparandu-se de aceasta foarte tare, fariseii au raspuns: Nu cumva ati fost voi amagiti? Nu cumva a crezut in El careva dintre farisei sau dintre capetenii? Dar multimea aceasta, care nu cunostea legea, este blestemata. (In.7, 47-49).
Deci, deoarece cuvantul Mantuitorului le amintea capeteniilor cum se suparasera impotriva slujitorilor (aducandu-i martori ai invataturii Lui, prin spusa: Iata, acestia stiu ce am spus Eu), respingand banuiala de bunavointa fata de Hristos si abatand oarecum mintea capeteniilor spre alte ganduri, slujitorul mustrat de capetenii pentru admirarea lui Hristos Il opreste prin palmuire sa spuna mai multe lucruri care ar fi pus in primejdie ceata slujitorilor.
Mantuitorul mustra, poate, pe slujitor pentru o nedreptate si mai mare, anume nu numai ca L-a lovit, ci pentru ca, admirand mai inainte invatatura Sa, acum rabda ca El sa fie ocarat si condamnat, desi nu a fost gasit pentru nimic vinovat.
Caci, daca n-ai fi fost, zice, cucerit inainte de cuvintele Mele, daca nu ti-am parut ca dau cele mai bune invataturi si n-am fost crezut ca un Talcuitor aparte al Sfintelor Scripturi, daca tu nu ai fi fost cel ce ai strigat Niciodata n-a vorbit un om asa, poate ar fi fost vreun motiv sa fii iertat si sa fii scuzat de vina pentru acestea. Dar, deoarece te-ai minunat de invatatura Mea si n-ai dat marturie impotriva cuvintelor Mele, si Eu vorbind acum, ti-ai adus aminte de cuvantul tau de atunci, cum nu ai un pacat de neiertat".
|
Aici, draga George, aduci o noutate pe care nu o stiam si care arunca o noua lumina asupra episodului. Faptul ca acel slujitor care a palmuit pe Mantuitor e unul din cei care i-au admirat invatatura si acum, in fata stapinilor sai arhierei, se leapada violent de ea, spune foarte multe. Asta inseamna ca el era fatarnic.
Deci, judecarea Judecatorului, adica a Mantuitorului, e facuta de carturari, de farisei si de fatarnici pe post de slujitori. Bun, frumos tablou avem!
Multumesc mult, draga George, intr-adevar Sf. Chiril al Alexandriei a fost cu adevarat inspirat de Duh Sfant.
Acum, legat de raspunsul Mantuitorului exista pana acum doua variante:
- una care spune ca Mantuitorul dorea sa-i determine la o judecare dreapta, tocmai din iubire fata de ei, caci ei judecand nedrept de fapt se osandeau pe ei. Si Mantuitorul nu dorea osandirea lor.
- si alta care spune ca Mantuitorul ar fi vrut, in mod intentionat, sa iasa la lumina impostura celor ce il judeca si modul stramb de judecata al lor.
Acum mi se pare evident ca aici Mantuitorul raspunde doar pentru ca e vorba de o judecata, in rest bataile, scuiparile, batjocura le sufera in tacere, in smerenie, in iubire. Spre care din cele doua variante inclinati sa vedeti adevarul si, eventual, de ce? Sau poate aveti si alte explicatii.
Har, smerenie si jertfa de sine.