[Erethorn]

În prealabil postat de vinerea13

Am observat că mai toți interlocutorii dumneavoastră sunt novici în ale credinței. Nu cunosc suficient de multe despre ortodoxie, catolicism, protestantism sau neoprotestantism.

Ortodocșii știu despre ortodoxie mai puțin decât dumneavoastră, catolicii mai puțin despre catolicism iar protestantii mai puține despre protestantism.

Dar ei au o scuză: nu au avut timp să citească nici Biblia nici sfinții părinți cu aceeași capacitate de asimilare și aceeași profunzime ca dumneavoastră.

Aceste argumente de genul „eu știu mai multe decât voi fiindcă sunt mai vechi, mai citit și mai profund” probabil că vor convinge pe unii dar... atenție la mândrie!

Domnul Cătălin face nişte afirmaţii nefondate.

Împrejurarea că am devenit credincios mai de curând nu înseamnă că nu am cunoştinţe anterioare despre teologia creştină sau despre istoria Bisericii. Întâmplător, sunt şi licenţiat în filosofie, iar pe Augustin, Toma Aquinas şi alţii i-am studiat în facultate. Mai mult decât atât, istoria m-a preocupat întotdeauna, iar înainte de a deveni credincios, am studiat teologia, atât catolică, cât şi protestantă şi ortodoxă, în particular.

În schimb, cel care, în ciuda afirmaţiilor că ar fi un mare erudit în ce priveşte catolicismul, dovedeşte că nu cunoaşte învăţătura Bisericii, este, îmi pare rău să o spun, chiar domnul Cătălin.

Aşa de exemplu, dumnealui pretinde că existenţa unor greşeli în istoria Bisericii, greşeli pentru care Biserica şi-a cerut scuze în timpurile contemporane, este incompatibilă cu infailibilitatea Bisericii.

Prin această argumentaţie, dovedeşte că nu ştie să distingă între infailibilitatea Bisericii, care se referă la dogme, şi failibilitatea membrilor individuali ai Bisericii. Papa şi-a cerut iertare, în numele Bisericii, pentru că unii catolici, pe parcursul istoriei, au săvârşit diverse acte necreştine, iar nu pentru că Biserica ar fi susţinut vreodată, la nivel dogmatic, asemenea acte. Dimpotrivă, Biserica, în mod oficial, prin glasul Papei de la acea vreme, a condamnat, în epocă, devastarea Constantinopolului de către cruciaţii catolici sau altele asemenea.

După cum am mai arătat, Biserica Ortodoxă ar putea să-şi crească cu mult credibilitatea dacă ar adopta aceeaşi poziţie, şi dacă şi-ar cere iertare pentru toate porcăriile pe care unii prelaţi, inclusiv dintre ce mai înalţi, le-au săvârşit, de genul colaborării cu anticristul sub forma Securităţii.

Mai greşeşte domnul Cătălin, în mod flagrant, cănd susţine că Inchiziţia condamna la moarte, iar acest lucru este demonstrabil istoric. Dar, în fine, dacă ar fi să ţinem cont de contradicţia flagrantă, primară, în care cade dânsul, care susţine sus şi tare, pe de o parte, că nu doreşte să aibă un dialog cu mine, iar pe de altă parte nu se poate abţine să nu răspundă postărilor mele, oare ar mai trebui să ne mirăm de ceva ?