Iisus Hristos și-a asumat singur crucea și singur a pătimit pe cruce, ca om, fără a cere ajutor de la Dumnezeu-Tatăl.
De aceea suferința lui este cea mai cumplită dintre toate suferințele omenirii.
A acceptat aceasta din marea lui iubire față de noi.
Fără Jertfa Lui supremă, lumea, căzută în păcate grele, nu avea șanse de mântuire.
Dragostea lui nemăsurată și faptul că era fără de păcat, i-au dat puterea să îndeplinească până la capăt misiunea pentru care venise pe Pământ.
Ajuns în culmea suferinței, a rostit cuvintele "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce m-ai părăsit", dar nu în sens de cârtire.
Alți oameni, cum ar fi mucenicii, au suferit și ei chinuri grozav de grele, dar au fost ajutați și întăriți în patima lor de însuși Hristos-Dumnezeu.
Last edited by Carmen FUNIERU; 22.04.2011 at 23:17:53.
|