[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de AlinB

In primul rand, Mihnea, Hristos a inviat!

Adevărat a înviat !

In al doilea rand, sa inteleg ca romano-catolicii nu cred ca botezul are puterea de a aduce sufletul unui om mai aproape de Dumnezeu?

Botezul înseamnă restaurarea, în om, a Graţiei Sfinţitoare. Iar "graţie" înseamnă dar, ceva oferit moca, fără legătură cu meritul celui care primeşte. Mai departe, cineva poate folosi darul primit într-un fel bun sau într-un fel rău. Dacă îl foloseşte într-un fel rău, atunci ar fi fost mai bine ca transferul darului să nu fi avut loc.
Să presupunem că un trib de indieni ar fi primit, în dar, o anumită cantitate de trotil. Ei ar putea folosi acest dar, trotilul, ca să arunce în aer nişte stânci şi să facă o şosea, spre folosul lor. Dar ar mai putea folosi exact acelaşi trotil şi ca să facă o fărădelege, de exemplu să arunce în aer un tren, să omoare călătorii şi să jefuiască vagoanele. În acest ultim caz, nu spunem că ar fi fost mai bine dacă trotilul nu le-ar fi fost dat, ori dacă s-ar fi amânat acest lucru până ce vor fi semne că îl cer pentru un scop bun, ori când altcineva credibil ar garanta pentru ei că va fi spre folosul lor, urmând să se îngrijească de aceasta ?

Daca n-ar fi asa, pentru ce am mai boteza copii si nu i-am boteza ca si adulti?

Adevăratul motiv al botezului copiilor este teama de a nu muri nebotezaţi. Excepţional de rare sunt, mai ales în zilele noastre, situaţiile în care un copil ar putea muri atât de repede încât nimeni nu ar apuca să îl boteze. Dealtfel, noi credem că Dumnezeu are cu toţi un plan de mântuire. Dacă va fi să fie mântuit, atunci va exista destulă vreme pentru a fi botezat.

Pe de alta parte, nu cred ca putem vorbi de apostazie pentru cel care a avut parte doar de botez si care n-a ajuns niciodata un crestin practicant.

Nu există creştin practicant şi creştin nepracticant. Există numai creştini şi necreştini. Mai departe, creştinii se clasifică în: drepţi şi păcătoşi. Ceea ce există, ba chia din abundenţă aş putea spune, este categoria creştinilor păcătoşi. A fi creştin, adică a fi încorporat în Poporul lui Dumnezeu care este Biserica, înseamnă a fi botezat. A-L rejecta pe Cristos, după ce mai întâi am fost botezat, este însăşi definiţia apostaziei. Nu e numai un păcat mare, ci unul de natură, într-adevăr, de a mă scoate din Poporul lui Dumnezeu. Dar ceva rămâne: marca Botezului primit, care va striga împotriva mea, spre mai marea mea pedeapsă.

Si poti sa nu mai predici Evanghelia sub asumtia ca acei oameni s-ar putea sa nu o inteleaga/accepte si deci sa-si gaseaca osanda mai mare?

Atunci zelul multor misionari s-ar putea sa fi fost in van sau chiar pagubos?

Este o problemă serioasă aici, una pe care mi-am pus-o adesea. Glumind numai pe jumătate, un preot catolic mi-a spus odată: "Nu există numai şapte Sacramente (Taine). Există opt. A opta Taină este ignoranţa. Ea, singură, a salvat mai multe suflete decât toate celelalte şapte la un loc". Deci, decât ca oamenii să audă cuvântul Evangheliei şi să nu Îl urmeze pe Domnul, mai bine le-ar fi lor să nu îl audă de loc. Prin urmare, munca de misiune şi evanghelizare a Bisericii ar fi nu numai inutilă, ci de-a dreptul pernicioasă. Dar, nu este aşa: ea trebuie făcută.
În primul rând, trebuie făcută din simplul motiv că aşa a poruncit Cristos Bisericii Sale. El le-a spus apostolilor: "mergeţi şi învăţaţi...". Prin urmare, această muncă trebuie făcută din poruncă divină.
În al doilea rând, faptul că există trei şanse din patru ca sămânţa aruncată să nu aducă rod nu este motiv de a nu mai face însămânţări. Pentru fiecare sămânţă există speranţă, dacă e însămânţată, iar bunul Grădinar o îngrijeşte pe fiecare cu dreapta Sa. Pentru seminţe, nu e mare diferenţă dacă rămân strânse să putrezească în hambar, murind înainte de a fi însămânţate şi niciodată necunoscând lumina Soarelui, ori dacă le mănâncă păsările cerului. Dar pentru acelea care vor rodi, e mare diferenţă.