[Tangun]

Hristos nu este dogma, nici religie. Mintea oamenilor inconstienti a construit in jurul Fiintei lui Iisus, toate sistemele religioase, conceptele, iluzia si deformarea adevarului.

Nu va atasati de niciun cuvânt. Puteti înlocui cuvântul „Hristos" cu prezenta, daca acesta este mai semnificativ pentru voi. Hristos a fost esenta voastra divina sau Sinele, cum este numit uneori. Singura diferenta între Hristos si prezenta este ca primul cuvânt se refera la divinitatea care exista în voi indiferent daca sunteti constienti de ea sau nu, în timp ce prezenta înseamna divinitatea sau esenta divina trezita.
Multe neîntelegeri si credinte false legate de Hristos se vor lamuri daca veti realiza ca nu exista trecut si viitor în Hristos. A spune ca Hristos a fost sau va fi este o contradictie în termeni. Iisus a existat. El a fost omul care a trait acum 2.000 de ani si a realizat prezenta divina, adevarata sa natura. Si astfel a spus: „Înainte de Abraham sunt eu". El nu a spus: „Am existat si înainte de nasterea lui Abraham". Acest lucru ar fi însemnat ca el se mai afla înca în dimensiunea timpului si a identitatii ca forma. Cuvintele sunt eu folosite într-o afirmatie care începe cu trecutul indica o transformare radicala, o discontinuitate în dimensiunea temporala. Este o afirmatie de o mare profunzime. Iisus a încercat sa exprime direct, nu prin gândire discursiva, întelesul prezentei, al realizarii de sine. El depasise dimensiunea constiintei guvernate de timp si intrase în lumea atemporalitatii. Dimensiunea eternitatii patrunsese în aceasta lume. Desigur, eternitatea nu înseamna un timp nesfârsit, ci absenta timpului. Astfel, omul Iisus a devenit Hristos, un vehicul al constiintei pure. Cum se defineste pe sine Dumnezeu în Biblie? A spus cumva Dumnezeu: „Eu am fost dintotdeauna si voi exista întotdeauna"? Sigur ca nu. Acest lucru ar fi conferit realitate trecutului si viitorului. Dumnezeu a spus: „EU SUNT CEL CE SUNT". Aici nu exista timp, doar prezenta.
„A doua venire" a lui Hristos este o transformare a constiintei umane, o trecere de la timp la prezenta, de la gândire la constiinta pura, si nu venirea unui barbat sau a unei femei. Daca „Hristos" s-ar reîntoarce mâine sub o forma exterioara, ce altceva ar putea el sau ea sa ne spuna decât: „Eu sunt Adevarul. Eu sunt prezenta divina. Eu sunt viata eterna. Eu ma aflu în tine. Eu sunt aici. Eu sunt Acum".


Nu îl personalizati niciodata pe Hristos. Nu faceti din Hristos o identitate formala. Avatarurile, mamele divine, maestrii iluminati, cei foarte putini care sunt autentici nu sunt speciali ca persoane. Ei si-au dizolvat personalitatile. Fara un sine fals pe care sa-l mentina, sa-l apere si sa-l hraneasca, ei sunt mai simpli, mai comuni decât o femeie sau un barbat obisnuiti. Orice persoana cu un sine fals puternic i-ar considera nesemnificativi sau, mai probabil, i-ar trece complet cu vederea.
Daca va simtiti atrasi de un maestru spiritual este pentru ca în voi exista deja suficienta prezenta pentru a recunoaste prezenta în altul. Au fost multi oameni care nu i-au recunoscut pe Iisus sau pe Buddha, asa cum exista si au existat mereu oameni care se simt atrasi de maestri falsi. Sinele fals al cuiva se simte atras de un sine fals mai cuprinzator. Intunericul nu poate recunoaste lumina. Numai lumina poate recunoaste lumina. Asa ca, sa nu credeti ca lumina se afla în afara voastra, sau ca ea nu poate veni decât sub o anumita forma. Oamenii inconstienti de lumina existenta in ei insisi, sunt cei ce cauta lumina in afara lor, in biserici si concepte religioase.

Daca numai maestrul vostru este personificarea lui Dumnezeu, atunci cine sunteti voi? Orice forma de exclusivism este identificarea cu forma, iar identificarea cu forma înseamna sine fals, indiferent cât de bine ascuns este el.
Folositi prezenta maestrului pentru a va reflecta propria identitate, dincolo de nume si de forma, pentru a va întoarce la voi si a deveni mai prezenti voi însiva. Tot ceea ce a fost Iisus, sunteti si voi insiva. Inconstienta umana a distorsionat ceea ce a exprimat Iisus. Voi insiva trebuie sa fiti Iisus. Veti realiza curând ca nu exista „al meu" sau „al tau" în prezenta. Prezenta este unificare.
Munca în grup poate fi utila pentru intensificarea luminii prezentei. Un grup de oameni reunit într-o stare de prezenta genereaza un câmp colectiv de energie de o mare intensitate. Aceasta nu numai ca sporeste gradul de prezenta al fiecarui membru, dar ajuta si la eliberarea constiintei umane colective din starea ei actuala de sclava a mintii. Ceea ce va face starea de prezenta din ce în ce mai accesibila indivizilor. Totusi, daca nici macar unul dintre membrii grupului nu este ferm înradacinat în starea de prezenta pentru a putea mentine frecventa înalta a energiei acestei stari, sinele fals poate sa se reafirme usor si sa saboteze eforturile grupului. Desi exercitiul în grup este de nepretuit, nu este suficient si nu trebuie sa va bazati doar pe el. Asa cum nu trebuie sa va bazati pe un profesor sau pe un maestru, cu exceptia perioadei de tranzitie, când deprindeti semnificatia si practica prezentei.