Ador toamna cu transformarile ei,de cand eram mica,toamna imi creea niste trairi interioare mai profunde,si pana astazi acest anotimp capricios reuseste sa-mi intensifice sentimentele cu aceiasi nota misterioasa.Nu stiu de ce,dar toamna ma copleseste uneori,vantul ei razvratit imi zadarniceste in suflet amintiri de mult uitate,mirosul ei de camara imbogatita cu legume ma duce cu gandul la vastele pregatiri de iarna,din manastiri,frunzele...of!,frumzele multicolore care hoinaresc pretutindeni imi induc in suflet senzatia de prima iubire,cu toate ca nu m-am indragostit niciodata toamna,ci mai degraba m-am despartit.Paradoxal,nu!!!!
|