Prima parte

Moarte prin spanzurare sau moarte prin cadere si umflare? Intr-un mod cu totul si cu totul surprinzator Evangheliile nu dau un sfarsit coerent vietii lui Iuda.Acest fapt conduce catre ideea ca destinul unui tradator nu a reprezentat o preocupare majora pentru prima comunitate si ca,doar ulterior,atunci cand devenea urgent sa se afle o explicatie acceptabila pentru tot ceea ce se intimplase, interesul pentru moartea Iscarioteanului a crescut.Un soi de legenda s-a constituit atunci fondata pe etiologii.Trebuia ca tradatorul sa fi murit,lucru pentru care se dispunea de o serie de locuri cu nume unul mai sinistru decat celalalt, si care putea fi perfect folosite pentru a justifica acesta ipoteza.

Din pacate acesta dubla traditie se dovedeste total contradictorie.Se ridica in primul rand chestiunea tarinei:acesta a fost cumparata de catre preotii cei mai de seama dupa moartea lui Iuda sau a reprezentat achizitia discipolului insusi? Se ridica apoi sacaitoarea problema a mortii:s-a spanzurat sau a cazut? Nu mai punem la socoteala tentativele care vizeaza punerea de acord a celor doua texte.In ceea ce priveste chestiunea tarinei unii speculeaza pe marginea variantelor in greaca si noteaza astfel ca Matei foloseste ,,agorazo" (a cumpara)iar in Fapte apare ,,,,ktaomai"(a detine).Iuda ar fi putut astfel detine un ogor pe care preotii cei mari sa-l fi cumparat.In sec XVI Estius formuleaza ipoteza conform careia ar fi vorba,de fapt, despre un ogor devenit celebru mai tarziu,Matei scriind inainte de Luca.Solutia este ingenioasa, intr-adevar, dar prea putin convingatoare.

Cat despre moartea lui Iuda lucrurile sunt si inca si mai delicate dupa cum o demonstreaza Cornelius a Lapide.Majoritate afirma ca iuda a folosit o sfoara prea putin rezistenta si ca,intr-o prima faza, s-ar fi spanzurat.Dar,dupa aceea,coarda rupandu-se,el ar fi cazut si ar fi pleznit de la mijloc.Ieronim se foloseste de acesta interpretare armonica pentru a trduce texul Faptelor: ,,hic quidem possedit agrum de mercede inquitatis et suspensus crepuit medius et diffusa sunt omnia viscera eius".In traducere s-ar obtine: ,,el detinea un ogor cumparat cu pretul nelegiuirii si spanzurat, plesni de la mijloc si-si varsa toate maruntaiele"

Ecumenius,episcop de Trikka,in Thessalia,pe la 990,la fel ca Erasmus si Augustin,sunt de acord sa se traduca sintagma celebra cu ,,aruncandu-se":toti trei presupun ca,pentru a muri mai iute, Iuda s-a aruncat din copac cu capul inainte, dupa ce avusese totusi grija sa-si lege latul de gat:el moare asa dar si strangulat si cu capul sfaramat.Maldonat reia acesta ipoteza:Iuda si-ar fi calculat gresit sinuciderea,prevazand o sfoara prea lunga,dupa aceea s-ar fi strangulat aruncandu-se in gol si apoi strivindu-si capul de pamant.Ruptura maruntaielor nu apare decat in momentul urmator,caci toti cei care se spanzura se umfla,de obicei,cumplit.

Textul lui Luca nu ofera deci descrierea trupului inca viu al lui Iuda ci doar pe aceea a cadavrului sau.Dom Jean Leclercq citeza la randul sau cazul ultimul print de Conde,spnzurat de o cremona din castelul Saint-Leu,ale carui picioare atingeau pamantul si al carui cap atarna pe spate.Anumite descrieri din medicina legala se apropie extrem de mult de text:

,,Pielea este intinsa ca pe o toba.La nivelul gatului si al fetei,acesta umflatura caracteristica particulara confera cadavrului un aspect tipic.Buzele sunt enorme,ochii ascunsi de pleoapele edemizate:din nas si din gura se scurge puroi adevarat.Acesta distensiune gazoasa a tesuturilor ajunge la un atat de mare nivel de presiune incat peretii abdominali par sa plezneasca"(A.Lacassange, Precis de medicine legale).

In comentariul sau pe marginea Evangheliei lui Matei,Teofilact este inca si mai violent.El presupune ca arborele s-a aplecat intr-atat incat Iuda s-a aruncat in gol dupa Invierea lui Hristos: ,,Copacul inclinandu-se,el a supravietuit,Dumnezeu dorind sa-l supuna penitentei,fie suferintei si confuziei.Se zice despre dansul ca suferea de hidropizie,astfel ca nu a putut trece prin latul prin care ar fi trecut si-un car si a murit cazind si pleznind de la mijloc,adica sfasiat, asa cum zice Luca in Faptele Apostolilor".Acesta descriere corespunde unei alta,la fel de respingatoare, apartinand unui fragment din Papias din Hieropolis(sec II)citat ca intarire de catre episcopul din Achridia:

,,Iuda nu a murit de sfoara ci a continuat sa traiasca,de vreme ce a fost dat jos din spanzuratoare inainte ca el sa se sufoce.Faptele Apostolilor arata acesta foarte limpede.Dar Papias,discipolul lui Ioan,povesteste inca si mai clar atunci cand relateza, in cartea a 4 a Exegezelor sale,vorbele Domnului: Iuda a intrupat in acesta lume un mare model de nelegiuire.Carnea sa era intr-atat de umflata incat nu putea trece prin latul prin care ar fi trecut si un car dar intr-atat incat nici capul nu-i putea trece.Caci se povesteste ca pleoapele sale erau atat de umflate incat nu puteau vedea deloc lumina soarelui.Corpul parea mai dezgustator ca oricand si din el se scurgeau siroaie de puroi,cu viermi adunati din intreg trupul,odata cu excrementele.Dupa nenumarate chinuri si suferinti el a murit,dupa cum se zice,pe ogorul sau,ceea ce face ca,pana in ziua de azi,acesta proprietate este lasata in parasire si a ramas nelocuita din pricina duhorilor.Pina in ziua de azi nimeni nu poate trece pe acolo fara sa-si astupe nasul cu mana.Intr-atat de mare era putregaiul carnii sale,care a patruns adanc in pamint".

Cornelius prefera o varianta moderata: ,,Dupa ce a dat inapoi argintii si ca sa scape de nelinistile constiintei sale,Iuda s-a spanzurat pe ogorul sau si spanzurndu-se s-a sugrumat in asa fel incat,din cauza moliciunii trupului sau sau poate din cauza razbunarii divine,a plesnit de la mijloc astfel ca gatul prin care au iesit cuvintele tradarii sa-l omoare cu nodul de la sfoara,asa cum ne spune si Bede,dar sufletul nelegiuit sa iasa nu pe gura care i-a dat lui Isus sarutul ci prin maruntaie,la fel precum dupa muscatura unui animal sau al unei salbaticiuni".