[ALEXANDRU ANASTASIU]

Dacă însă nu doreşti să cercetezi cu adevărat adevărul despre cele spuse de votanţii de la Westminster ci le iei ca adevăr absolut, având deci această prejudecată nu te mai pot ajuta în nici un fel deoarece atunci când îţi voi arăta greşeala într-un loc vei sări ca ars la altul şi din această fugă a minţii nu poate ieşi decât... tulburare.

Trebuie să îţi atrag atenţia însă şi despre o lipsă de succesiune logică în argumentarea ta şi anume:

În prealabil postat de SCOTLAND THE BRAVE

„Deși,in mod normal,nu as accepta acest gen de sfaturi,pe acest ton ușor ultimativ, cu privire la mântuirea mea de la cineva care inca se lupta pentru propria mântuire,fara sa știe daca propria lui viața îl indreptateste sau nu sa se considere bun de a predica altora mântuirea pe care el inca nu a atins-o,chiar si in cadrul propriei sale confesiuni,”

Eu consider că pe româneşte se spune că logica ta este pentru unii mumă pentru alţii ciumă, adică:

1. Oare cei din Westminster aveau certitudinea că sunt mântuiţi, dacă propria lor viaţă îi îndreptăţea sau nu să se considere buni de a predica altora mântuirea, dacă da cum o aveau? Dacă nu, cum au îndrăznit să voteze credinţa pe care tu ai adoptat-o ca şi cum ea te-ar duce la mântuire când ei încă nu o atinseseră?
2. Pentru ei adopţi o logică şi pentru mine alta, adică ei aveau dreptul să te sfătuiască ce să faci ca să te mântuieşti deşi nu erau siguri că sunt mântuiţi dar eu nu am acelaşi drept? Sau poate aştepţi cumva să mor şi să dobândesc în cer un certificat ştampilat de Domnul Hristos că sunt mântuit şi apoi să mă întorc şi să vin să-ţi scriu pe forum, ataşând certificatul în anexă?
Oare nu şti ce zice Domnul Hristos:

Luca 16:31. Şi i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi.


Încă o dată te rog să mă ierţi dacă poate cuvintele mele te-au jignit sau te-au desconsiderat. Nu a fost în intenţia mea decât să-ţi spun mai energic că… te iubesc şi nu numai declarativ, din entuziasmul politicos, ci cu toată seriozitatea afirmaţiei.
În plus să-ţi spun din nou, dar nu din politeţe, că preţuiesc atenţia ta la citirea postărilor ceea ce vădeşte un interes adevărat pentru mântuire. Dacă nu vedeam aceasta nici nu îţi spuneam vreun cuvânt căci ar fi fost zadarnic şi deşertăciune.

Închei cu un cuvânt tot din Pateric:

Doi bătrâni erau în pustie. Unul din ei a căzut. Celălalt, fiind văzător cu duhul a văzut. Şi-a luat toiagul şi s-a dus după o zi de mers pe jos la bătrânul căzut. A bătut la uşa chiliei: "Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi. Blagosloviţi şi iertaţi." Bătrânul căzut i-a răspuns: "Domnul!". Bătrânul musafir a intrat. S-au îmbrăţişat plângând. Oaspetele i-a spus Bătrânului căzut:

"Frate, fă o faptă de dragoste şi lasă-mă să te ajut!"

Cu dragoste, Alexandru