[AlinB]

Nu e chiar asa, exista diferite forme de schizofrenie, cu manifestari diferite.

Cunosc cazul unui cuplu care are peste 30 ani de casatorie, el avand istoric schizofrenic inca inainte de casatorie.

Ea a stiut ceva, dar era indragostita foarte, cand s-a confruntat direct cu realitatea (dupa casatorie) a fost destul de dur impactul dar a ales sa mearga mai departe, din dragoste sau considerente sociale - greu de spus.

Cu timpul episoadele s-au mai ameliorat desi nu au disparut, ea a invatat sa le recunosca inca inainte sa atinga apogeul si sa le tina sub control cu medicamentatia, etc.

Schizofrenia spun unii Parinti ca este o boala spirituala in primul rand, datorata lipsei accentuate de afectivitate, si deci mult mai tratabila decat alte boli de ordin psihic.

In cazul enuntat mai sus, se putea observa destul de bine aceste aspecte, insa la un nivel subtil, acea persoana avand in afara episoadelor schizofrenice un caracter dificil, aplecat spre agresivitate, ranchiuna in relatiile problematice cu cei din jur, desi altii mai superficiali, ar fi afirmat poate chiar contrariul.

Cred ca in cazul unei persoane religioase (in sensul autentic) sau care macar nu respinge credinta, boala poate fi mult mai usor tinuta sub control (depinde si de forma) si chiar duce spre vindecare.

Nu cred ca se transmite genetic (nu am timp acum sa caut) ci cel mult ca un soi de predispozitie care se poate manifesta sau nu.

Stresul si oboseala declanseaza/accentueaza boala.

Antipsihoticele care se recomanda in astfel de cazuri au efecte secundare negative serioase, atat fizice cat si psihice, putand determina depresie si sinucidere si de obicei se combina cu antidpresive.

Asistenta medicala la noi in aceasta privinta e la pamant, nu exista absolut deloc interes nici macar cand este stimulat financiar. se prescriu antipsihotice la greu fara indicatii clare astfel incat sa fie cat mai rapid "scosi din circuit" prin efectele lor secundare.

Ideea e ca nimeni nu se casatoreste cu o astfel de persoana in cunostinta de cauza decat in doua cazuri:
1. eroare de evaluare a satisfactiei pe care o asteapta din aceasta relatie cat si a greutatilor care le presupune

SAU

2. un suflet extrem de caritabil si dezinteresat (basme).

Poate fi si ceva din fiecare, si consider ca e normal ca un om sa nu-si asume o povara mai mare decat crede ca poate duce, si aici e bine ca decizia sa fie luata cat mai lucid, pe de alta parte nu cred ca e cazul sa fie descurajati cei care incearca sa ia o decizie mai degraba caritabila decat in interes personal.

Important este insa ca persoana cu probleme sa fie o persoana credincioasa iar cealalta persoana chiar si mai si, altfel lucrurile nu vor ajunge niciodata la un liman.