Un text din lucrarea "Despre ingeri" a lui Andrei Plesu: "Ingerii tac, asa cum stiu sa taca, in genere, naturile slujitoare. Tacerea lor e forma suprema a "ascultarii", semnul radical al smereniei disponibile, asteptarea intensa a poruncii dumnezeiesti. Ceea ce "se aude" in tacerea aceasta e o maxima receptivitate fata de voia altuia. Calugarii care se straduiesc sa imite moravurile ingerilor nu sunt niciodata mai aproape de tel decat atunci cand tac."Caci tacerea celor curati este rugaciune...", spune Sf. Isaac Sirul.
Despre ce vorbeste tacerea unui inger? "Despre tacerea dumnezeiasca" - spune Dionisie. Adica despre tacerea care se afla dincolo de Cuvantul Lui, in tenebra supra-evidenta a plenitudinii Sale. Or, singurul mod de a indica tacerea este tacerea insasi, tacerea atenta, orientata, harnica. Fiindca exista specii ale tacerii care nu au nimic de a face cu tacerea ingerului: tacerea obosita, stupoarea, inexpresivitatea, evaziunea, nesimtirea, lenea. Pe scurt, tacerea in care n-a locuit niciodata nici macar o farama de cuvant. Dimpotriva, tacerea ingerului e plina de gest si de aluzie. Uneori e insotita de un suras, ca tacerea aceea formidabila, aproape echivoca, de pe chipul ingerului care, in finalul unui film de Pasolini, priveste mormantul gol al lui Iisus. Tacerea ingerului vorbeste despre dumnezeiasca tacere a mormantului gol. Si despre vidul impenetrabil, atotcuprinzator, al Celui inviat, care transforma moartea in vacuitate. Tacerea ingerilor este o tacere eminamente faptuitoare. Ei ni se adreseaza, fara cuvinte, prin actiunea lor, prin evenimente, intamplari si experiente."
|