Citat:
În prealabil postat de ioan cezar
Paulika, io sunt om batrin si inteleg mai greu pe tinerii din ziua de azi, asa ca te rog sa ai putina rabdare cu mine, sa imi spui mai pe larg: ce sa inteleg prin "ca avem vreme de copii si altele..."?
Te referi cumva la mijloace de contraceptie? La avort? La hotarirea voastra in ce priveste cand si citi copii vor veni?
Paulika, hai sa zicem ca tu chiar ai postat o problema reala aici.
Iti spun si parerea mea pe baza experientei mele reale de viata:
M-am casatorit (doar la Starea Civila) cand aveam 23 de ani. Am convenit cu fosta mea sotie sa le-o facem parintilor. Ei n-ar fi acceptat, era clar, din varii motive.
Oroarea a fost asa: la casatoria mea nu au fost nici mama (tata murise) nici parintii sotiei.
Totul a decurs minunat. Plesneam de incantare. Eram cei mai tari!
A doua zi am batut-o pe aleasa inimii mele. Am fost socat (nu mai putin ea).
Dupa o luna deja vecinii stiau ca ne bateam ca chiorii.
Am dus-o asa ... 8 ani!
Ea s-a refugiat in munca (e unul din cei mai buni medici din Franta si a format majoritatea medicilor din Romania care lucreaza cu chestiile alea sofisticate - RMN, computer-tomograf, ecografe etc.), eu in alcool si agatat...
Am divortat dupa ce eu am semnat certificatul de nastere ca tata al unui copil din flori. Evident cu o alta femeie.
Si cat ne "iubeam" si ce frumos aranjam noi lucrurile...
Nu, Paulika, ce va ispiteste pe voi nu-i a buna. Bateti tare ispita si faceti pace cu parintii, cu duhovnicul, cu Dumnezeu. Faceti rabdare, daca asa cere situatia.
Se va vedea prin testul rabdarii cum e cu dragostea.
Eu am invatat ca dragostea e bazata pe rabdare: cu tine, apoi cu cel si cei din jurul tau.
Consider ca aventura mea din tinerete cu fosta mea sotie arata cel mai bine in ce hal de decadere ne-am aflat. Parintii nostri nu ne-au iertat niciodata. Un copil aveau! O bucurie mare asteptau.
Poate ca Dumnezeu Cel Multmilostiv ne va ierta. In ce va priveste, acum ca stiti cum stau lucrurile (multi de pe forum au aratat cum e de fapt bine sa faceti), nu va jucati cu lucruri care nu sunt din categoria "jocuri".
Imi cer iertare daca ti-am ranit sentimentele... As suporta mai usor sa stiu ca ti-am inghiontit doar graba...
|
Neindoindu-ne nicicum de bunacredinta a acestui user /frate observam ca in cuvinte putine a spus un lucru esential : binecuvintarea parintilor este lucru esential in viata tinerilor .
Cei ce vor cu adevarat sa se lamureasca odata pt. totdeauna despre ce sunt si ce rost au parintii in viata orisicui , dupa ce participa la viata bisericii cu adevarat , sa mearga si sa studieze pt. vreo 5 ani, capitolul ,,Ecleziast" din VT.
Aici pe forum, cum de multe ori am aratat , se sustin lucruri contrare invataturii sfintilor parinti sub aspectul intelectualist si elitist .
Cunoastem f. bine parerea cum ca parintii nu au drept de decizie in 2 alegeri ale copiilor : in ceea ce priveste alegerea profesiei si a viitorului sot .
Dar interpretarea pur stintifica (dupa legile moralei laice sau si mai mult , a legilor scrise ale societatii , sau in virtutea unui drept nebunesc de inalienabil de decizie a persoanei in deplinatatea facultatilor mintale) a drepturilor individului nu duce decit la drame suportate tocmai de cei care ignora dreptatea , si nu dreptul, lui D.zeu.
Parintii au drepturile harazite lor de D.zeu si nu de societate ! Cei ce indrasnesc sa le incalce nu au decit , al lor este ,,fericirea" de dupa !