[ciradu]

Dragă Paulica,
Problema care te preocupă pe tine înţeleg că este ieşirea din această stare nebinecuvântată, în care trăiţi. Nu eşti împăcată cu tine însăţi şi aşa şi trebuie să fii. Ca una ce ai ales să studiezi teologia, adică să fii mai aproape de Dumnezeu, ştii, desigur, că Dumnezeu este sfânt şi că ne cheamă şi pe noi la sfinţenie. Iar începutul este ferirea de păcat şi lupta cu ispitele. Trebuie să fii hotărâtă şi tu şi să-l convingi şi pe prietenul tău că dacă veţi continua în acest fel, viaţa voastră nu va fi binecuvântată. Nu aveţi niciun motiv să continuaţi aşa. Trebuie întâi să vă pocăiţi că v-aţi început viaţa fără să vă căsătoriţi şi să vă spovediţi. Iar apoi să vă faceţi canonul. Şi să vă hotărâţi fie să mai aşteptaţi câţiva ani până vă veţi cununa, fie, dacă nu puteţi, să vă cununaţi, dincolo de ce vă cer părinţii. Pentru că dacă părinţii vă îngăduie să trăiţi aşa, ei sunt în contradicţie cu Dumnezeu, care ne învaţă că e păcat. Iar păcatul rupe legătura cu Dumnezeu. Nu e uşor de ales între Dumnezeu şi „înţelepciunea” lumii acesteia. Însă trebuie. E nevoie de curaj pentru a trăi după placul Domnului.
Sigur că cel mai bine ar fi, după cum sfătuiesc şi marii duhovnici, să vă terminaţi studiile şi să vă abţineţi. Abstinenţa n-a omorât pe nimeni. Şi e chiar foarte indicată. De altfel, în decursul vieţii de multe ori trebuie recurs la ea pentru a nu păcătui. Iar posturile ne pregătesc foarte bine pentru aceasta. Şi ceea ce ajută cel mai mult în acest sens este rugăciunea şi o legătură vie cu Dumnezeu. Iar ce împiedică este traiul conform cu lumea actuală, care cultivă atât de mult o sexualitate sterilă.