Deci am intzeles insfarshit cum ca :
-Babilonul ar fi aceasta smerenie prefacuta adusa ca jertfa la capishte! Buuun. Adica pana treci puntea in asociere cu nepomenitul... puntea pe care o visase un parinte inainte de a murii... nu-mi amintesc cum il chema... Acela de a vazut multe lucruri din imparatzia cerurilor shi a fost carat de diavoli... shi care atunci cand s-a intors avea in mana paine din gradina lui Mosh Avraam... de s-au mirat ceilaltzi calugari.
-Cu fiii shi ficele babilonului sa nu ieshi la lupta fara aproape shi fara Dumnezeu, deci poate ar trebui sa mai shi ascultzi, din cand in cand... ca ashtia nu se lasa shi te inroleaza in armatele lor ca vrei ca nu vrei. Abea ashteapta sa li te opui!
-totushi exista shi smerenie adevarata shi definitiva, cam ca shi iertarea definitiva,(micshorare, modestie, lepadare de sine, neimportantza de sine, de ale sale, altruism, tolerantza shi filoxenie, ascultare shi facere perpetua de bine fara a ashtepta rasplata, nemandrie, trecere simpla peste necazuri shi saracie, bucurie pentru altzii, dar mai ales sa mai lashi capra vecinului in pace shi de ce nu vrei sa-i dai din iarba ta pe care shi asha o arunci?,...) dar toate in concordantza cu ce s-a cerut de la fiecare creshtin, de la Dumnezeu, de la Domnul Nostru Iisus Hristos.
-Ce se poate intampla insa daca acestea se asociaza cu mandria shi egoismul? Poi ajungem din lac in putz! Shi n-are cum sa nu se asocieze, ca abea ashteapta mandria ce pandeshte la coltz sa te indestuleze cu tine, cu faptele shi binele ce vine de la tine, din cauza ta, ca ai gandit sau ai realizat tu, ai dres, ai sporit tu, ai reushit, singur, le-ai zis ce sa shtie, le-ai aratat cum sa faca... abea ashteapta mandria sa te impinga in bunastare, shi daca vei vedea ca nu se intampla nimic pentru ca te mandreshti doar cate-olecutza, ca nu se intampla nimic rau, oricum ce se poate intampla rau? atunci nepasarea punand stapanire pe tine vei ajunge de vei astepta mult shi bine shi nu se va mai schimba nimic in tine, in viatza ta... te vei mandri relaxat, shi tu ca shi altzii, te vei lauda doar cate un pic, doar cateodata cu tine insutzi, cu CV-ul tau, cu ce ai facut bine, pentru tzara, pentru creshtinii tai, itzi vei povesti atat de frumos, doar tzie, shi vei zice ca e o fireasca bucurie, ca oricum toata lumea se mai shi lauda... da, e firesc sa mai te shi lauzi, dar uite ca asha incet incet egoismul pune stapanire pe tine, orgoliul itzi alunga prietenii shi singuratatea se multzumeshte sa-l accepte pe Dumnezeu sub caldicica stare de bine a caldiceilor incaldicitzi de abundenta shi minunata smerenie.... doar ca e prefacuta... adica nu prefacuta ci dincontra chiar foarte bine facuta...
Ushor este a lovi in smerenie, a o jupui de vie shi a-i manca toata carnea shi a-i roade apoi shi oasele... e ushor a scrie versuri cand nimic nu ai a spune ... dar shi mai ushor este sa loveshti in smerenia altuia... sa bagi de seama ca aia e prefacuta, nu ca a ta... atat de bine facuta... apoi da sa sune... da in smerenie ca intr-o toba... poate ca te aude cineva shi te va lua in seama... vei starni curiozitatzi, vei face valuri, dar in final vei ajunge la aceiashi tactica o vei folosi doar ca sa treci puntea ca shtii ca nu e nimic de capul ei... tocmai ca e, smerenia face parte din har, e sora buna a pocaintzei... e chiar sora mai mare a pocaintzei fiindca smerenia este a celor ce n-au greshit, a celor dreptzi care au ramas nevinovatzi de toate cele...
Oricum conteaza mai mult smerenia asha cum o fi ea decat lipsa ei chiar daca mai capata pe alocuri nishte mandrii neobservate sau falsisme, poate ca la noi ashtia mai pacatoshi nici nu are cum sa existe smerenie curata asha ca degeaba o tot jinduieshti.
Dar sa zicem ca esti smerit, uite facem o derogare de la adevar shi sa zicem ca ai capatat smerenie, ca esti un smerit. Buuun. Poi ce faci atunci cu aceasta calitate, cu smerenia? ce faci cu tine ca smerit? Daca ai capatat acest statut de smerit? Ce faci? Poi sunt sigur ca nu faci nimic nici cu ea shi nici cu tine, ci o tzii acum ca pe un trofeu in biblioteca, ca pe un bibelou la care sa se uite nepotzii... tzi s-a cerut sa te smereshti shi tu ai intzeles ca trebuie sa faci chestia asta cam asha cum este cu obtzinerea trofeului, ca un fel de erou, ca un robot programat, shi nu te poate scoate nimeni din cursa asta fara obstacole... shi vai cat itzi place sa te dai cu smerenia ca shi cu o sanie... ca shi cu schiurile... ca shi cu patinele... e frumos, nu? e splendid asha... este? E de la Dumnezeu... nu?
Acuma revenind la persoana mea, trebuie sa zic shi despre mine ceva, uite ca ma plang shi eu o tzira ca n-am cui, am dar prefer publicul ???, dar trebuie sa marturisesc ca e foarte ciudat cum stie sufletul meu sa se prefaca mereu, invatza perfect sa fie atat de neprefacut incat n-ai zice nici mort ca se preface ca-i neprefacut, ma uit mereu ca prostit shi nu mai observ ca mi se preface... ceva in mine mi se preface. Ce o fi vrand de la interlocutorul sau, de la cel cu care schimba doua-trei vorbe cand se intalneshte? Ca deh, iacata ca s-a ajuns, ca am pozitzie sociala shi imi merge bine... nu mi-e frica... nu-s ratat... da... fac fatza cu brio la situatzii shi iacata ca ma shi uit dupa fete... deci n-am complexe... sunt lejer... mai shi toate se intampla la fractiuni de secunda, cum ma intalnesc cu cate unul ai zice ca-s alt om, ai putea sa juri ca-s ala... shi e foarte ciudat ca nici nu o fac cu un anumit scop, doar asha sa shtie lumea care ma shtie ca lucrurile merg bine, ca nu satu in loc... ca nu sufar de nimic, nici boala, nici depresii, ca am bani destui, cashtig foarte bine shi ash putea cashtiga shi mai bine dar nu vreau ca nu se merita... ciudat... ca shi cum chiar ar fi asha viatza mea, vai de ea...
Din acest vartej ce te trage la fund n-ai cum ieshi...
E foarte greu sa te comportzi cinstit, onest, sa fi acolo cu talantzii tai fara sa-i scuturi ca sa faci un zgomot infernal, nu pe ai tai ca shtii ca te faci de rushine ci pe ai altora de parca tu i-ai fi strans, de parca shi punga ta ar fi plina... oricum pana la urma tot te inneaca smerenia asta prefacuta ca nu se lasa pana nu te biruie aratandu-te tuturor cat eshti de sarac, de pacatos, de trist... la parada smereniei prefacute... tot acolo te indeamna... ce tot o fi vrand?, sa arate peticele din genunchi sau gaurile din coate altora de parca le-ar pasa cuiva, cica asha se linishteshte... poi daca te lashi dus am impresia ca ramai asha, dus... face tot posibilul sa se faca cunoscuta, sa shtie si altul da fara sa-i spui direct, ca tu esti smerit, ca ai facut rele multe la viatza ta, foarte multe, uite astea sunt, le shi inshira shi le arata gravitatea... shi apoi te invatza ca tu sa nu le faci... nu carecumva sa le faci tu ca uite... smeritul a ajuns dus... l-a luat smerenia prefacuta shi l-a dus... ei vezi daca a pacatuit candva, ceva, nici el nu mai shtie ce a pacatuit... l-a luat smerenia prefacuta shi l-a toooot dus... poi binebine, poi unde l-a dus? la punte unde sa-l duca!
Dar nici reversul nu e valabil shi degeaba imi tot spun ca e bine contrariul slavei desharte de sine, ca sa fim serioshi, este oare ceva simplitatea shi adevarata smerenie neprefacuta?, ca cica se cunoashte dupa glas, dupa simtzire, dupa nepasre shi altele... fuji deaicea ca la un moment dat imi aduc aminte iar de povestea in care lupul shi-a dres vocea la maistrul urs dupa ce shia schimbat parul dar naravul ba... shi atunci???!! nu merge nici cu reversul adica sa te uitzi la dualismul mandrie versus smerenie ca mi se intampla de mi se amesteca mai ceva ca la bucatarie shi tot aia prefacuta imi iese.
-deci in opinia mea nu vad ca ar mai fi decat o singura cale: sa mai cerem de la Dumnezeu shi cate un pic de adevar despre noi in rugaciunile noastre, dar grija mare, ca doare adevarul shi dreptatea de la Dumnezeu atat de tare, ca te transformi brusc din smerit in criminal sau nebun cat ai bate din palme... shi distrugi tot ce-ti vine la mana... tocmai am patzit-o chiar azi, eram un smerit sarman shi uite ca adevarul m-a zmucit rau de tot ca am fost la catziva pashi sa devin chiar in realitate un criminal nebun chiar de cele sfinte shi nici mult nu mai aveam... dar dotushi alta shansa nu prea vad sa avem, decat sa mai cerem cate un pic de adevar despre noi shi despre faptele noastre, shi peste ani, poate ca intr-adevar vom ajunge sa ne invingem cumva aceasta obsesie maniacala a mandriei shi a smereniei prefacute, traind oarecum in adevarul de sus despre noi shi despre faptele shi inimile noastre, ca asha se intampla, daca nu te potzi lasa atunci doare foarte rau mai ales daca in loc sa fie adevarata smerenie shi bine pregatita din timp, pe care te potzi baza la greu, adica altzii o pot face fiindca nu-i vei lasa de izbellishti... tzii in tine ca pe un odor aceiashi smerenia prefacuta... care sigur ca te scoate la greu din incercare, ca un fel de mita pentru orbii inconjuratori... dar vezi vezi ca unii te vad la adevarata valoare, unele chestii te dau de gol oricat de atent eshti sa le pastrezi sub control!
Bine ca macar au bunul simtz, unii creshtini, sa nu fie curioshi de felul atat de frumos in care shti sa te prefaci ca defapt tu nu esti un smerit. Poi nu ? decat un smerit prefacut atunci mai bine un nesmerit prefacut... poi nu?
:D:D:D:D:D:D:D:D:D:D:D:D:D:D:D
rad shi eu dar nu cred ca e de ras... nu prea e de ras... :|
:dozingoff: ??????
|