[George.m]

Am citit un cuvant folositor al Parintelui Dorotei despre frica de Dumnezeu. Acesta mentioneaza ca frica este de doua feluri: una desavarsita, a celor ce au dobandit iubirea lui Dumnezeu, si alta nedesavarsita, a incepatorilor, a celor ce lupta cu patimile.
Avva face o precizare de luat in seama, de tinut minte, anume ca nu ajungem la frica desavarsita daca nu o dobandim mai intai pe cea incepatoare:

"Sunt doua frici: una incepatoare si una desavarsita; una este a incepatorilor, cum ar zice cineva, a cinstitorului de Dumnezeu; iar alta, a celor sfinti si desavarsiti, a celor ce au ajuns la masura iubirii.

De pilda, cineva face voia lui Dumnezeu din frica de chinuri. Acesta, cum am spus, e inca incepator. El nu face inca binele pentru el insusi, ci de frica batailor.
Altul face voia lui Dumnezeu, iubindu-L pe Dumnezeu Insusi, dorind in chip deosebit sa-I placa lui Dumnezeu. Acesta stie ce este binele insusi, acesta a cunoscut ce inseamna a fi cu Dumnezeu. Acesta e cel ce are iubirea adevarata pe care Sfantul Ioan o numeste desavarsita. Si aceasta iubire il duce pe el la frica desavarsita.

Unul ca acesta nu se mai teme si pazeste voia lui Dumnezeu, nu pentru batai, nu pentru a nu fi pedepsit, ci pentru ca a gustat din dulceata de a fi impreuna cu Dumnezeu. Ii e frica sa nu cada din ea, ii e frica sa nu fie lipsit de ea. Aceasta e frica desavarsita, care se naste din iubirea aceasta. Aceasta scoate afara frica incepatoare. Dar e cu neputinta a se ajunge la frica desavarsita, altfel decat prin cea incepatoare".