Cine e de vină
MĂNDRIA ȘI ORGOLIUL nu ar exista dacă în locul lor l-am avea pe Dumnezeu. Omul, uneori se crede egalul lui Dumnezeu, când are putere, când are succes, când construiește ceva uriaș, nemaivăzut. E suficient un val de apă din ocean pentru a ni se înfățișa micimea noastră. Pe cât de mari și puternici ne credem, pe atât de mici și neînsemnați suntem. Ne gratulăm cu Înălțimea voastră, excelență, măria ta și multe apelative, considerându-ne unii mai mari decât ceilalți dar... adevărul este că suntem groaznic de egali între noi. Și atunci cine ne dă permisiunea de a ne urâ unii pe alții?
Părerea mea este că trebuie ca măcar acum, odată cu viață noastră din secolul XXI să găsim calea de a ne apropia unii de alții. Chiar dacă unii dintre cei care scriu aici mă vor combate, eu am amici indiferent de religia pe care o împărtășesc, fie ei adventiști, catolici, ortodocși, penticostali, protestanți sau musulmani. Toți suntem creații ale aceluiași Dumnezeu si daca noi ne manifestăm apropierea și întrajutorarea unora față de ceilalți, Dumnezeu ne va lumina fiecăruia calea dreaptă spre mântuire.
P.S. Assiris a fost primul limbaj cu care am comunicat cu o mașină, mi-a plăcut și a rămas un fel de "prima dragoste"
|