Vin și eu cu puțin mea experiență de viață. Nu-i ascultați pe cei ce vă îndeamnă să vă faceți întâi un rost în viață. Cu minciuna asta am stat și noi, până ne-am căsătorit la 26 de ani, deși eram prieteni... din clasa a XI-a. Mda, firește, fără vreun "rost" marcant în viața. Realitatea e că rosturile se fac împreună, după aceea. Dacă sunteți hotărâți s-o faceți și știți că faceți pasul acesta pentru totdeauna, faceți pasul. Nu-i ascultați nici pe cei care vă sperie cu divorțul. Sunt abureli, nu poți avea nicio garanție că dacă te căsătorești când ești mai "copt" nu vei divorța: garanția adevărată e credința. Indiferent cu cine v-ați căsători, în deceniile de viață care urmează vor fi multe ispite. Vă veți mai îndrăgosti fiecare încă de vreo 3-4 ori, dacă nu și mai bine, vă veți certa ca chiorii între voi și cu părinții, dar, dacă nu veți uita de Dumnezeu, dacă nu veți uita că sunteți una, dacă nu veți uita că pe părinți "i-ați lăsat" pentru a fi împreună, dacă nu veți uita că toate sunt ispite și trec, veți reuși. De părinți să nu vă temeți, nu vă vor lăsa de izbeliște. Iar după ce vă veți lua, să nu stați cu ei :). Mai bine cu chirie, iar dacă nici așa nu se poate, făceți-vă camera voastră "tabu". Iar dacă vor interveni între voi și trebuie să alegi a cui e dreptatea, între părinți și soț întotdeauna are dreptate soțul ! :D Faceți așa și veți fi fericiți.
|