[George.m]

Ar fi bine sa avem constiinta ca, odata cu ispitele, asupra noastra se revarsa harul lui Dumnezeu, cu ajutorul caruia le putem invinge.
Adam, de exemplu, in vremea ispitirii era plin de har. Ispita i-a fost prilej de a conlucra cu Dumnezeu pentru biruirea ei, de a se apropia de Acesta, de a creste spiritual. Iar caderea in pacat a fost dovada refuzului sau de a colabora cu Dumnezeu. In zadar s-a dezvinovatit, pentru ca nu ispita a fost motivul caderii lui, ci uitarea de Dumnezeu.

Daca nu vom face apel la ajutorul lui Hristos in vremea ispitirii noastre, vom fi pierduti; ne vom cufunda in tot felul de pacate.