În prealabil postat de Adriana3

... ci eu vorbeam de invatatura gresita a pseudo-Ortodoxiei despre smerenie, acea invatatura conform careia trebuie sa faci pe nestiutorul chiar si atunci cand stii ca sa nu cumva sa pari mandru. Adevarata Ortodoxie insa zice ca cei care stiu, sunt lumina lumii si sarea pamantului, si nicidecum nu trebuie sa se tina lumina sub oboroc ci dimpotriva, din ea invata si ceilalti. Pseudo-Ortodoxia, la o astfel de afirmatie spune "mandrie" ca doar nu esti tu mai presus de sfinti, contrazicandu-L pe Domnul atat in cuvintele pe care le-a zis cat si in faptele facute pentru ca Domnul era smerit insa asta nu insemna nici sa taca si nici sa aiba goluri in cunoastere, ci smerenia Lui era faptul ca nu vorbea de la sine ci din cele invatate de la Tatal, si pe acelea le facea. Deci omul mandru este cel care vorbeste de la el, omul smerit este cel care vorbeste de la Dumnezeu Tatal si face ceea ce Tatal ii spune. Iar pentru a sti ce spune Tatal, trebuie sa ne uitam la ceea ce a spus Iisus, pentru ca Iisus a zis ca daca il vedem pe El, il vedem pe Tatal. Aceasta este smerenia. Si la fel a fost si smerenia Sfintei Fecioare, ea nu a constat in faptul de a-si spune: "vai sunt prea pacatoasa si nestiutoare, asa ca de unde sa stiu daca ingerul este cu adevarat de la Dumnezeu, hai mai bine sa ii intreb pe cei mai mari ca mine, pe preoti si prooroci", ci dimpotriva, smerenia Sfintei Fecioare a fost sa recunoasca faptul ca ingerul venea de la Dumnezeu, sa recunoasca voia Tatalui transmisa prin inger si sa o faca pe ea. Aceasta este adevarata Ortodoxie, in timp ce invataturile voastre despre smerenie, adica sa se prefaca omul ca nu stie nimic de la Domnul ca nu cumva sa para mandru si mai presus de sfinti, este o aiureala pentru ca Evanghelia ne-a fost lasata tocmai ca sa nu mai putem zice ca nu am stiut. Dar va inteleg ca pentru voi ramane un mare mister din moment ce nici un cuvant scris negru pe alb, ca mai sus, nu il luati ca atare ci ii puneti in fata o negatie care nu exista in original. Si daca tot va ascundeti dupa sfinti, pai daca sfintii ar fi procedat conform definitiei voastre pentru smerenie, pai nu ati mai fi avut acum voi ce invataturi sa cititi de la ei pentru ca niciunul nu a zis: "stai asa ca eu sunt sfant, deci eu pot vorbi ca sa ii invat si pe altii." Nici pomeneala de asa ceva! Fiecare vorbea din plinatatea inimii sale fara sa isi puna problema ca nu ar avea smerenie si fara sa isi puna problema ca poate ar intelege aiurea cele spuse in Evanghelie, ba chiar isi permiteau sa isi dea cu parerea unde este erezie si unde nu. Iar acest curaj si ravna pentru Domnul i-a facut sfinti si nicidecum vreo infailibilitate absoluta in cele ce au spus.