Citat:
|
În prealabil postat de NiCcoleta
Eu cred ca "lacrimile cele bune " sunt dar de la Dumnezeu.Mi s-a intimplat de multe ori sa vreau ca ochii mei macar sa mi se umple de lacrimi in timpul Epiclezei dar asta s-a intimplat doar atunci cind Dumnezeu a vrut si sa milostivit de mine.Alteori acest moment (atit de sfint ) al Epiclezei l-am trecut in lacrimi reci,odata ele au fost calde,uneori mi-au ramas in ochii,alteori erau multe,alteori putine iar alteori nu au fost deloc.DAR daca AU FOST au fost din MILA SA nemarginita.
|
Trebuie mullt discernamant atunci cand vorbim altora despre astfel de lucruri. Darul lacrimilor este unul atat de pretios incat daca spunem altora despre el riscam sa-l pierdem....
Sfantul Teofan Zavoratul spune ca atunci cand suntem la rugaciune in Biserica impreuna cu allti credinciosi sa ne ascundem lacrimile cat mai mult si sa planga doar iniima noastra, sa varsam doar lacrimi launtrice. In schimb, cand ne rugam acasa, in singuratate, e bine sa plangem inaintea Domnului, a Maicii Sale si a sfintilor Sai. Dar cat de usor se pierde acest dar! Sunt unele lacrimi pe care le varsam din durerea sufletului nostru, diin amaraciune si suferinta. Atunci trebuie ssa ne aducem aminte de pacatele noastre si sa intoarcem acest plans in plans de pocainta, pe care sa-l prelungim cat mai mult. Sunt lacrimi care te indulcesc atat de mult incat nu a-i vrea sa se termine niciodata-lacrimille dragostei pentru Dumnezeu, dar sunt si unele care te secatuiesc, te dor-acele sunt lacrimile care provin din frica de chinurile iadului.