Cred că este în interesul dv să nu extindem discuția la atrocitățile săvârșite de ortodocșii ruși, dar și sârbi asupra dreptcredincioșilor catolici, atât în perioada comunistă, cât și în perioada anterioară, țaristă. Sfântul Iosafat, victimă a vicleșugurilor criminale ale arhiereilor ortodocși, a fost, este și va fi cel mai venerat martir al Unirii, nu numai în Ucraina natală, ci în toată lumea catolicilor răsăriteni.
Iarăși, o istorie cu "dacă" nu are rost. "Dacă național-țărăniștii ar fi interzis Biserica Greco-Catolică" este un nonsens. Nu numai că nu au interzis-o, ci mulți dintre memorandiștii și patrioții români care au fost stâlpi ai Partidei Naționale din Ardeal au fost buni catolici, ori chiar preoți destoinici (precum Bărnuțiu, bunăoară). Comuniștii au încercat distrugerea Bisericii Greco-Catolice fiindcă au simțit acolo un focar de românism, care trebuia pus cu botul pe labe sau anexat intereselor pravoslavnicilor roșii, după cum și, în plan politic, legionarii avuseseră aceeași soartă. Cu legionarii le-a ieșit pasiența, astăzi vedem că e un curent politic mort. Explicabil: cu toate meritele sale pentru românitate, legionarismul rămâne o alcătuire făcută de oameni. Ei bine, cu greco-catolicii nu le-a mers. Astăzi, greco-catolicismul se reface în toate zonele țării. Ca să nu mai vorbim de Ucraina, unde această Biserică martiră numără astăzi mai bine de 4 milioane de credincioși.
|