Nu sunt străin de problema aceasta....când am încercat să o discut cu duhovnicul meu, care este un om de duh, nu mi-a dat un răspuns foarte lămurit ci doar mi-a amintit cu blândețe că e bine să ne cerem iertare când greșim iar apoi mi-a dat iertare și dezlegare să mă împărtășesc deși în mod clar și eu aveam la activ multe certuri din trecut pt care nu eram pregătit sau nu aveam ocazia să îmi cer iertare......problema e destul de delicată iar eu o văd în felul următor : în primul rând nici un pasaj din Biblie nu trebuie interpretat desprins din context, ci trebuie privit în contextul întregii propovăduiri a lui Hristos...altfel ar trebui să ne scoatem singuri ochii căci tot Domnul a spus că dacă ochiul nostru ne smintește să îl scoatem căci e mai de folos să piară un mădular decât să ajungem în ghenă...îți dai seama totuși că Hristos nu are pretenția să urmezi îndemnul acesta ”ad litteram”....deci cum rămăne cu împăcatul cu fratele care are ceva împotriva ta?...eu cred că treaba stă în felul următor :

• în primul și în primul rând trebuie să încerci să îl ierți pe cel cu care ești certat..eventual roagă-te pt el fiindcă asta te va ajuta să îl ierți..chiar dacă nu reușești important e să încerci să îl ierți...
• în al doilea rând trebuie să te gândești care a fost partea ta de vină și să încerci să îți propui să nu mai repeți greșeala
• în al treilea rând trebuie să îți ceri iertare dacă poți : e posibil ca numai simplul gând de a te duce la cineva cu care nu ai mai avut treabă de o groază de vreme și de a îți cere iertare să te facă să simți că se dărâmă totul în tine...ori nu genul ăsta de demersuri kamikaze cred că vrea Hristos...El știe că tu îți dorești să îți ceri iertare și dacă continui să stărui pe drumul apropierii de El o să le rânduiască El pe toate..ori îți dă ocazia și prilejul să îți ceri iertare, ori îl ajută pe respectivul să te ierte, nu știu cum procedează dar important e că știe că tu vrei să îi împlinești porunca...și eu am persoane din trecut pe care le-aș putea găsi să îmi cer iertare dar nu găsesc puterea să o fac...însă nu îmi pierd nădejdea și nici NU simt sau consider că acțiunile alea, pe care poate nu le voi putea îndeplini niciodată, mă împiedică cu ceva în demersul meu de apropiere de Dumnezeu sau de aproapele..stărui în apropierea față de Hristos și știu că le va aranja El pe toate.

Nu am pretenția că mă raportez perfect la situație dar ți-am vorbit și eu conform experienței și priceperii mele. aici pe forum e f posibil să apară persoane care să dea tot felul de verdicte drastice aparent bine argumentate dar în realitate lipsite de duh și de valabilitate...să nu le lași să te descurajeze...singurul lucru care contează este să încerci după puterile tale să stărui în încercările de a te apropia de Hristos.

p.s.: nu îți petrece mai mult timp decât trebuie analizând problema ci stăruie în rugăciune și îți va arăta El răspunsul...îți promit că nu va fi un răspuns dezamăgitor sau pe care să nu ai puterea să îl urmezi.