Sfantul Maxim Marturisitorul spunea ca rugaciunea neincetata "sta in a avea mintea alipita de Dumnezeu cu evlavie multa si cu dor si a atarna pururea cu nadejdea de El si a te increde in El in toate, orice ai face si ti s-ar intampla.
Aflandu-se in aceasta dispozitie, Apostolul zicea: Cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul sau stramtorarea? s.a.m.d. Si dupa putin: Sunt incredintat ca nici viata, nici moartea, nici ingerii. Sau iarasi: in toate obijduiti, dar nu striviti, in mare cumpana, dar nu deznadajduiti, prigoniti, dar nu napastuiti, trantiti jos, dar nu nimiciti. Totdeauna purtam in trup moartea Domnului Iisus, ca si viata lui Iisus sa se arate in trupul nostru muritor.
In astfel de dispozitie aflandu-se Apostolul, neincetat se ruga. Caci in toate cele ce facea si i se intampla, atarna cu nadejdea de Dumnezeu. De aceea toti sfintii cand se aflau in necazuri se rugau neincetat ca sa dobandeasca aptitudinea dragostei. Si de aceea zicea Apostolul: Deci cu dulceata ma voi lauda intru neputintele mele, ca sa locuiasca intru mine puterea lui Hristos. Iar putin mai departe: Cand sunt slab, atunci sunt tare.
Dar vai noua, netrebnicilor, ca am parasit calea Sfintilor Parinti si de aceea suntem pustii de orice rod duhovnicesc".
|