Citat:
|
În prealabil postat de Mirean
Citat:
|
În prealabil postat de Grigorie
Nu e dialog, conferinta, manifestare ecumenica de la care BOR sa lipseasca. E vorba de iubire fata de heterodocsi? De o viziune modernista? De dorinta de a nu da cu piciorul la invitatiile externe, bursele, titlurile, faima dobandita? E greu de zis si ma rog ca Dumnezeu sa-i aiba in paza pe mai-marii nostri.
|
E motiv de lauda , pritene! Ortodocsii dau in aceste conferinte marturia credintei lor. Ei nu merg acolo sa "vanda" ortodoxia! |
Occidentalii se lauda cu dinamismul lor, cu adaptarea la lumea contemporana, cu dialogul cu societatea etc. Dintre ortodocsi, noi suntem dintre cei mai "occidentali" din acest puncte de vedere. E si ceva bun in asta, dar sa nu uitam ca dispretuita inertie a ortodoxiei este de fapt o calitate.
In 1935 (parca) BOR a recunoscut validitatea hirotoniilor anglicane (un gest si cu incarcatura politica, de exprimare a simpatiei fata de Anglia, considerata protectoarea Romaniei). In 1993 anglicanii au acceptat hirotonia femeilor, incat recunoasterea din 1935 a cazut in desuetudine.
In dialogurile cu necalcedonienii, BOR s-a grabit sa semneze (alaturi de alti ortodocsi, dar nu de toti) un "certificat de buna purtare" (recunoscand ca avem aceeasi credinta, dar folosim o terminologie diferita). Nu mai stiu care e situatia actuala, dar intr-un timp era o situatie ambigua, ortodoxia fiind impartita. Conform sinoadelor ecumenice, necalcedonienii sunt eretici.
In dialogul cu catolicii, BOR a semnat la Balamand un document care constituie (dupa parerea multora) o cedare nepermisa in fata conceptiilor catolice. Pentru ca unele Biserici ortodoxe (cele care n-au participat la dialog si n-au semnat acest act) au refuzat acceptarea acelor hotarari, documentul respectiv a devenit desuet.
De ce sa fim noi mereu in fruntea acestor evenimente care nu intrunesc acceptul tuturor Bisericilor ortodoxe? De ce sa fim perceputi de fratii nostri ortodocsi ca fiind nesiguri, dispusi la compromisuri, "catolicizati"? La ce tinem mai mult: la parerea "lumii civilizate" sau a fratilor in credinta? Pana unde trebuie permisa influenta politicului in Biserica, vizibila (de exemplu) in cazul invitarii papei in Romania?