Citat:
În prealabil postat de delia31
|
Multumim inca o data.
Confessio
Doamne, tinde-Ți patrafirul
peste fața mea de lut,
sufletu-mi neghiob și slut
să-l albești cu tibișirul
când amurgu-și toarce firul
peste-un pic de gând tăcut.
Să-Ți vorbesc, ne-aud vecinii,
iar osânda e păcat;
eu să stau pe-un colț plecat
și să-mi scriu povara vinii,
pe când Tu, la vremea cinii,
să-mi șoptești că m-ai iertat
Aciuiți pe-o vatră nouă
om purcede spre nou cânt;
eu, o mână de pământ,
Tu, lumină-n strop de rouă,
migăli-vom cartea-n două:
Tu, vreo trei, eu, un cuvânt.
Și-ncălțându-Te-n sandale
să pornești pe drum stelar,
într-al slovelor chenar
eu opri-te-voi din cale
și-n minunea vrerii Tale
Te-oi sorbi dintr-un pahar.
(din volumul "Valeriu Anania – Poeme", Editura Polirom, 2010)