[beatricef]

cred ca animalutele de casa, cele care convietuiesc cu noi pisicute si catei ca despre ele vorbim sunt date in grija noastra in stapanirea noastra, ca noi sa avem grija de ele si ele sa ne protejeze. Asa cum noi suntem creati pentru a slavi pe Dumnezeu asa si ele sunt create pentru a ne ajuta pe noi. Nu ne aduc ele ofrande? Cum se face ca animlatele reusesc sa sfarame piatra dupa inimile oamenilor? Cum se face sa ele ne sunt alaturi in momente grele si ne simt suferinta sau cate animale nu si-au salvat stapanii? Nu cred ca cineva le pune pe vreun piedestal mai presus decat omul, cei ce vorbesc cu drag despre ele sunt cei ce le ingrijesc si le vad rostul si se bucura de tot ce vine odata cu prezenta lor in viata noastra. Ei inteleg taina lor si prin rugaciune le e dat sa inteleaga fara sa citeasca carti in care sa li se explice in cuvinte elevate ierarhia lor.
Mie nu imi trece pragul nici un gandac, nici un paianjen nici un soarece , toate mi le lasa ca ofranda in pragul usii ca sa vad vrednicia lor dar si eu le rasplatesc cu hrana si iubire asa cum ne invata Dumnezeu. Ele ne pazesc de oamenii rai pentru ca ei simt sufletul omului dar cel mai important la animalutele de casa este ca ne umple sufletul de bucurie.
Nu trebuie ele puse pe primul loc in viata noastra, iubirea noastra pentru animalute nu trebuie sa fie mai mare decat cea pentru Dumnezeu. Este de ajuns sa vedem rostul lor.