Citat:
În prealabil postat de N.Priceputu
Sunt adesea contrariat de prezența în număr mic a semenilor mei după trup la slujbele din biserici. Și mă întreb care este cauza. Poate o explicație să fie faptul că slujbele se adresează mai mult inimii decât minții și, prin urmare, sunt mai ușor receptate de către femei? Sau ceea ce se adresează minții este într-o formă în care ne-am pierdut deprinderea de a gândi. Am devenit, probabil, prea analitici în gândire, iar biserica ni se adresează într-un limbaj simbolic, tainic. Ce credeți?
|
Lene și ignoranță...dar mai mult lene...
__________________
"Nimic nu urăște Dumnezeu atât de mult ca mândria. De aceea de la început Dumnezeu a făcut totul, ca să dezrădăcineze din sufletul omului acest păcat. De aceea am ajuns muritori, înconjurați de scârbe si de dureri [...] Așa e mândria. Nu numai că nu adaugă nimic bun vieții noastre, dar ne ia și ceea ce avem. Smerenia, dimpotrivă: nu numai că nu ne ia și ceea ce avem, dar ne adaugă și ceea ce nu avem" (Sf. Ioan Gură de Aur)
|