O sa raspund in mare la toti,mai ales lui Costel caruia ii par un psihopat adolescentin insa daca era atent la context vedea ca ma refer la ramanerea cu vointa in nihilism.Oricum voi vorbi de ambele tipuri...
Moartea adaposteste nimic,aboleste fiintarea dar si deosebirea de lume,moartea este o scapare astfel a fiintei.Moartea e toata intensitatea lui a fi pe puterea de a nu fi si a se identifica cu ea.
Enfin...ma refeream la moarte ca moarte de acum si in eternitate,ramanerea in abis...
Moartea nu are scopuri,nu are teluri Sub moarte sufletul realizeaza totalitatea,e o resemnare fericita,da Heaven.
As putea spune ca cunosc moartea din faptul ca ii asum tot ce are ea negativ.Cred ca moartea si viata sunt in unitate organica.Traiesc viata atat de intens incat se genereaza si moartea care imi da bucuria de a fi viu
Dupa cum stie si Dobrin or Vintage...nu imi place sa dau detalii despre starea mea,e de ajuns sa spun ca atunci cand m-am referit la moarte m-am referit la refuzul mantuirii.
Acum sa vorbim de sufletul de dupa moartea naturala,multumesc anticipat.