În prealabil postat de ioan cezar
De cativa ani citesc Sfanta Scriptura si scrierile Sfintilor Parinti cu multa atentie si, dupa puteri, cu evlavie. Uneori citesc in parc, pe o banca mai retrasa. De acolo, din locul unde stau, arunc din cand in cand cate o privire spre locul de joaca al copiilor: inainte ma uitam doar dupa fiul meu, acum ma uit si dupa fiica mea care a implinit de curind 1 an.
In parc, oricat sunt de concentrat asupra unei pericope, aud rasetele copiilor. Ei rad des, se alearga, tipa, se bucura, se veselesc, plang, se imbufneaza - toata gama emotiilor si expresiilor umane.
Si copiii mei rad, mai ales cand le reuseste ceva in jocul lor sau cand se bucura de reusitele altor copii. Rad si la desene animate, sunt tare haioase unele faze. Rad si eu cu ei si sotia mea rade. Odata radea un stadion intreg, erau vreo 50 000 oameni care radeau la o gluma buna.
Cand Maria fiica mea rade (a inceput sa rada pe la 3 luni) parca rade tot cosmosul iar sufletul meu se bucura.
Nu stiam ca dracii o bantuie pe fetita mea si o fac sa rida. Acum am aflat. Asemenea pentru toti copilasii lumii care incep sa rada.
Mintea omului scorneste fara discernamint multe interpretari de-ale ei, murdarind minunea vietii care se desfasoara, prin mila Bunului Dumnezeu, aici in lumea noastra.
Eu sunt un om din afara manastirii, nu vietuiesc ingereste, nu am ascultarea monahului, traiesc in lume intre oameni care rad pentru ca au toate motivele din lume ca sa rada.
Uite, chiar acum rad, recitind textul care face o asociere grotesca intre Sfintele Scripturi, Sfintii Parinti si dracii care aduc rasul. E de ras, pentru mine e de tot rasul!
|