În prealabil postat de delia31

Scot, pai daca ai Dogmatica Sf. Ioan Damaschinul,uita-te in cap XXI
sau citeste aici:

Despre prestiinta lui Dumnezeu

"Dumnezeu, din pricina bunatatii Sale, aduce cele ce sunt de la neexistenta la existenta. El cunoaste mai dinainte pe cele ce vor fi. Daca cei pacatosi
n-aveau sa existe si nici n-aveau sa fie rai, atunci nici n-ar fi fost cunoscuti de mai inainte.

Cunostintele sunt in legatura cu existentele, iar precunostintele sunt in legatura cu cele ce vor fi. (la fraza asta as vrea si eu niste lamuriri suplimentare)

In primul loc este existenta si apoi existenta buna sau existenta rea. Dar daca Dumnezeu ar fi oprit sa existe aceia care aveau sa existe in virtutea bunatatii lui Dumnezeu si care aveau sa fie rai din pricina propriei lor vointe, atunci raul ar fi biruit bunatatea lui Dumnezeu. Prin urmare Dumnezeu face bune pe toate cate le face; dar fiecare ajunge bun sau rau prin propria lui alegere. Si daca Domnul a spus: "ca era mai bine omului aceluia sa nu se fi nascut"( Matei XIV, 21.), nu a spus-o blamand propria Lui creatura, ci blamand rautatea, care s-a produs in creatura Lui, prin propria ei alegere si lenevire. Caci lenevirea propriei vointe a facut pentru el nefolositoare facerea de bine a lui Dumnezeu. "

si daca ai si Dogmatica Pr. Staniloae, vezi in vol. 1, pag. 248