[MariS_]

În prealabil postat de ioan cezar

"Cunostintele sunt in legatura cu existentele, iar precunostintele sunt in legatura cu cele ce vor fi."

Regret ca nu am lucrarea Sf. Damaschin, as fi cunoscut mai bine contextul afirmatiei care spuneti ca va intereseaza. Asa, risc sa pic pe linga miza reala a discutiei (am citit, totusi, ce ati postat in ultimele pagini) dar va rog sa imi ingaduiti o opinie.

Privind strict propozitia citata, ea imi pare o definitie de lucru.
Atent la termeni, autorul pare a delimita sensurile pentru a folosi mai departe, in desfasurarile ulterioare, acceptiunea celor 2 termeni: cunostinta, respectiv precunostinta.
Ce este cunostinta? Ceva legat de ceea ce exista deja (de exemplu, zic eu, legile lumii fizice - cum ar fi legea gravitatiei).
Ce este precunostinta? Ceva care urmeaza sa apara in lume, din manifestarea legilor deja existente (de pilda caderea unui corp pe pamint, DACA IAU HOTARIREA sa il arunc, in virtutea actiunii legii gravitatiei).

Acum incerc un exemplu legat de tema pusa in discutie.
Stiu ("cunostinte") ca Iuda are, ca orice om, capacitatea de a gandi, simti, voi si ca aceste insusiri umane sunt alterate ca urmare a pacatului primordial. Mai stiu ca Iuda are ochii si inima legate, se afla in impietrire si mai are patima argintilor.
Prevad ("precunostinte") ca Iuda va alege prost atunci cand va fi ispitit, deoarece este presat puternic de insusirile sale (le stiu, detin deja "cunostinte").
Cu toate acestea Iuda are, inca, liberul arbitru (stiu asta, informatia face parte din "cunostinte"). Poate lua in calculul sau decizional si elementul nou din fata sa: pe Hristos. Daca o va face, va depasi povara insusirilor sale nenorocite, daca nu o va face atunci va fi victima ispitei. Oare ce va face Iuda?
Aceasta intrebare ramine deschisa in planul istoric. Iuda are de ales, traieste aceasta alegere. Pentru istoria care se realizeaza clipa cu clipa pe pamint, Iuda e agent activ, capabil sa aleaga. Pentru el se suspenda si cunostintele si precunostintele... Acum decide el. Clipa e toata a lui si numai a lui. Cum va proceda?
Dumnezeu (care prestie toate) detine din vecie raspunsul.
Pentru noi, insa, raspunsul a venit prin intermediul lui Iuda: a ales tradarea. Nu avea, intelegem acum, dupa faptul realizat in plan istoric, cum sa aleaga altceva: a respins pe Dumnezeu care se afla in fata lui (si care ii arata repetat Cine este El, dar in zadar...Iuda nu voieste sa se supuna, e manat inainte de o voire straina...). Iar cand omul refuza pe Dumnezeu, alegerile sale scriu istorie neagra, cazuta.

Mi se pare corecta aceasta intelegere a cunostintelor si precunostintelor. Mai cred ca atunci cand incercam sa intelegem modul cum lucreaza Dumnezeu planul Sau de mantuire a lumii e bine sa avem in vedere principiile Sale care sunt eterne si de la care nu se dezice: - Dumnezeu este bun, Dumnezeu este milostiv, Dumnezeu este drept, Dumnezeu respecta libertatea omului, Dumnezeu doreste mantuirea omului si nu pierirea sa. Aceste principii sunt de baza si trebuiesc puse deasupra oricarei intelegeri a textului biblic. Iar textul biblic trebuie subordonat acestor principii, adica sa incercam sa-l intelegem conform cu aceste principii si nu eliberat de ele. Textul biblic nu trebuie privit ca absolut in sine, el indica, intr-adevar, spre absolut dar nu este absolut in sine din simplul motiv ca limbajul omenesc este inadecvat descrierii absolutului. El poate descrie corect doar relativul, or Biblia se straduieste sa indice spre Absolut folosindu-se de un limbaj relativ.
Har, smerenie si jertfa de sine.