Citat:
În prealabil postat de O p e t h
Chestiunea se bazeaza pe smerenie.Daca odata ce fiinta este distrusa in interior prin harisma si apoi cade si intr-o distrugere exterioara..atunci se realizeaza crucea.Cand il ai pe Dumnezeu in tine ii poti simti absenta,asta e puritatea dar si infernul.Exista riscul de a te simti in sclavie,si atunci viata e un gunoi.E un proces riscant intr-adevar...
Desi se pune problema ca nu putem da decat din ale Lui,trebuie sa ne gandim ca fariseii erau oameni care contau pe propria lor forta .Smerenia consta in a sti ca „eu” nu permite inaltarea,trebuie sa recunosti ca tot ceea ce ai bun nu e de la tine,iar pentru ce am de altundeva tot ce imi insusesc devine dara valoare
In desavarsire nimic,absolut nimic din suflet nu mai spune eu.Asta e o mare fericire...
|
Primul amendament. Atunci, fiinta nu este distrusa in interior ci sufletul devine curat ca lacrima. Iar fiinta desi pare cazuta in distrugere exterioara, nu este. Pentru ca daca sufletul este sanatos atunci si trupul este sanatos. In ce priveste aspectul exterior pur practic, pare distrus dar nu e.
Al doilea amendament. Presupui ca exista riscul de a te simti in sclavie. Dar adevarul este ca te vei simti eliberat si fericit ca simti dragostea lui Dumnezeu. Si vei dori mereu sa ramai acolo cu Dumnezeu.
Legat de asta Parintele Porfirie spunea:
Cand il ai pe Iisus Hristos in tine , si intr-o pestera urata si parasita de ai fi nu vei voi sa o parasesti de frica sa nu il pierzi pe Iisus.
Ai citit cartea recomandata? ``Batranul Porfirie parinte duhovnicesc si pedagog
http://www.crestinortodox.ro/carti-o...icesc-pedagog/