Citat:
În prealabil postat de O p e t h
Oleaca de Hegel acoloșa nu te decade nici pe tine,filozofia nu e periculoasa,avea o vorba Belph ca crestinii adevarati sunt ca ratustele de cauciuc,nu ii scufunda nici stiinta dar pai filozofia.
|
Nu vreau sa intru in polemica cu tine, ca nu duce la nimic bun.
Stiinta este creata de om avand la dispozitie ca unelte tot ceea ce Dumnezeu a ceat pentru om.
Daca omul a descoperit existenta unui fenomen in natura asta nu inseamna ca nu a existat si inainte de a fi descoperit. Doar totul este creat de Dumnezeu.
Chiar daca i-a picat marul in cap stii tu cui si astfel a scos la lumina atractia gravitationala asta nu inseamna ca atractia gravitationala nu a existat in natura. Pentru ca Dumnezeu este Perfect, Atoatestiutor, Suprem si a toate Creator.
Crestinul adevarat si stiinta - Parintele Porfirie din cartea indicata
``Cu puterea iubirii si indeosebi prin lucrarea dumnezeiescului Har, calatorea in toata lumea, in univers, in spatiu, pe oceane, in pustie, in tari rasculate, pe corabii in primejdie de a fi distruse de furia furtunilor. Traia moartea, focul, razboaiele, rascoalele, salbatacia oamenilor, compatimindu-i, suferind impreuna cu ei. Asa cum povestea chiar el, toate acestea i se perindau inaintea ochilor ca pe un ecran cinematografic. Vedea totul si traia totul foarte intens si, din aceasta cauza, adesea i se subrezea sanatatea. ``
``Impins asadar de o arzatoare dragoste pentru Hristos si pentru semenii sai, "rugandu-se neincetat" (I Tesaloniceni 5, 17), era luminat de Harul dumnezeiesc si "calatorea" pana la capatul lumii, prin univers. Astfel sfantul Batran se afla intotdeauna impreuna cu Hristos. Asa cum obisnuia sa spuna: "Cu Hristos (fiind) peste tot, nicaieri nu ma tem de nimic". Prin urmare, prezenta lui Hristos era aceea care il ajuta sa traiasca stari supralumesti, sa treaca adesea dincolo de lumea sensibila, sa depaseasca limitele simplei cunoasteri empirice. Si aceasta se intampla tocmai fiindca Dumnezeu lucreaza prin prezenta Sa in asa fel, incat nu sunt valabile legile firii, anulandu-se limita dintre zidit si nezidit. Asadar, prin Harul dumnezeiesc si prin credinta (Matei 17, 20), si sfintii se pot duce in lumea "suprafirescului" si a "suprarationalului", unde timpul si distantele se anuleaza. Acest lucru minunat i se intampla si Parintelui Porfirie``
``Din cele de mai sus reiese limpede ca Hristos, Cel ce este viata noua, Care este Lumina cea adevarata, il ajuta pe cuviosul parinte "sa se bucure, sa zboare, sa vada toate lucrurile, sa ii inteleaga pe toti oamenii, sa sufere pentru toti, sa vrea sa fie toti cu el, sa fie toti langa Hristos". "Hristos este cu totul altceva", spunea Batranul. "Cand vine Hristos la noi si ni se salasluieste in suflet, acesta se schimba. Vietuieste liber peste tot, in stele, dar si in lumea duhovniceasca si in tot universul. Poate vorbi la telefon cu cineva din Africa de Sud sau din Oceanul Indian, Spunandu-i cate se intampla in casa aceluia, ce ii fac rudele si familia, desi se afla aici". Acest lucru minunat i se intampla si Parintelui Porfirie; desi era cu trupul aici, in acelasi timp se afla duhovniceste la sute si mii de kilometri departare, unde vedea persoane si situatii pe care mai apoi le descria. Ne-am putea intreba cum e cu putinta sa se intample un asemenea lucru si anume sa se afle simultan in doua locuri aflate la mare departare. Raspunsul il da cuviosul parinte: "Atunci cand vine Hristos si se salasluieste in noi, ne aflam pretutindeni, impreuna cu Hristos". ``
``Asadar, batranul Porfirie, parintele duhovnicesc daruit cu darul discernamantului, ca toti marii parinti duhovnicesti, avea doua daruri deosebite, darul stravederii si pe cel al inaintevederii. Datorita induhovnicirii sale si datorita ascetismului sfantului batran, Dumnezeu ii ingaduise sa traiasca stari ca cele descrise mai sus, in timpul carora se anulau legile firii, piereau limitele spatio-temporale si se stergea granita dintre zidit si nezidit. In acest fel isi imputina slabiciunile datorate simturilor si perceptiilor, in timp ce duhul sau lucra cu precadere intuitiv, lucru care ii ingaduia sa perceapa vesnicia lui Dumnezeu.
Parintele Paisie Agioritul, inzestrat si el cu aceste daruri, ori de cate ori vorbea despre Batranul Porfirie si despre darurile sale, spunea acestea: "Eu am televizor alb-negru, pe cand Parintele Porfirie are televizor color".``
`Sfantul Batran cu darul stravederii si al inaintevederii - asa cum reiese dintr-o discutie pe care am avut-o cu Batranul Paisie Aghioritul - ajutase foarte mult mai multi oameni, pe unii dintre ei indepartandu-i de optiuni si de actiuni care i-ar fi putut distruge. Datorita acestui har putea sa distinga limpede anumite situatii legate de persoane care il vizitasera sau aflate departe de el, chiar si pe alte continente. Totodata avea capacitatea de a vedea care este starea sanatatii trupesti si sufletesti a altora. Putea diagnostica probleme psihologice si boli psihice. De asemenea stia sa analizeze programul genetic si principiile ereditare ale oamenilor. Putea chiar sa cerceteze gandurile oamenilor, toata evolutia lor personala si universul psihic subconstient.``