O să întreb şi eu, ca Pilat: Ce este adevărul? O să mă grăbesc să răspund singur. Adevărul nu este un „ce”; este un „Cine”. Şi din această cauză, nu poate fi cunoscut doar cu mintea (de altfel, e chiar o impietate să avem pretenţia că L-am înţelege pe Dumnezeu), ci şi cu inima. Mintea, ca să înţeleagă, desparte, analizează. Inima cunoaşte unindu-se cu cel cunoscut. Cred că disputele cu privire la mântuire se nasc din faptul că punem prea multă minte şi prea puţină inimă. Fără îndoială că nu avem voie să abandonăm gândirea şi să ne lăsăm în voia inimii, dar nici invers. Adevăr în lumină şi în iubire spunea un mare duhovnic. Tot el spunea că, toţi oamenii fiind zidiţi după chipul lui Dumnezeu caută să se unească cu acest Chip, despre care creştinii ştiu că este Hristos. Căutarea începe, de fapt, de la Dumnezeu. El iese mereu în calea noastră, ca să ne găsească. Şi toţi cei care caută sincer au ajuns să se împărtăşească în diferite măsuri de cunoaşterea lui Dumnezeu. Nu mă refer la orice religie. Însă sunt multe religii care au elemente esenţiale comune cu religia noastră.