[TINERI PENTRU ROMANIA]

PRIETENI,

Tocmai am făcut o călătorie prin ţară.
Îngăduiţi-mi să v-o povestesc.
Simt încă mirosul pământului reavăn proaspăt despicat de fierul plugului şi al livezilor înflorite.
Vă aud vorbind, vă revăd zâmbetele.
România poartă şi numele noastre: Ion, Ioana, Gheorghe, Gherghina, Petre, Petra, Victor, Victoria...

Suntem unii pentru alţii insulă, comoară, izvor şi călăuză.
Tată, mamă, soră, frate, vecin, prieten, iubit, iubită, fiu, fiică.
Suntem o mare familie.
Râdem la fel, plângem la fel.
Avem aceleaşi vise şi iubim aceeaşi limbă.

Limba pe care o vorbeşte un popor e sufletul lui, e cheia libertăţii lui.
Limba e mai mult decât nişte cuvinte, e pământul şi marea, e portul şi nava.
Limba vorbeşte despre anotimpurile inimii: ruginiul octombrie, verdele aprilie.
Ea ia un lac drept ocean şi scânteile drept stele.

În prezent limba noastră are nevoie de mai mult spaţiu, de mai mult respect.
Are nevoie să ne batem pentru ea, are nevoie s-o iubim cu adevărat.
Româna trebuie să se conjuge la prezentul şi viitorul copiilor noştri.

Cu subiectele, cu predicatele şi cu complementele noastre creatorii noştri scriu, cântă şi-şi proiectează imaginile pe ecran.

Pentru ca arta să continue să ne jaloneze istoria trebuie să dăm creatorilor noştri mijlocul de a o transpune în lucrările lor.
Pentru că lucrările lor sunt ale noastre, ale tuturor şi pentru că un popor fără istorie e un popor fără speranţă.
Călătoria mea s-a terminat cu ce mai frumoasă dintre imagini.
22.000.000 de români stând alături, umăr la umăr.
22.000.000 de români stând în picioare fericiţi şi mândri că pot spune: aici e acasă!

Pârvu Ana Maria