[Mihnea Dragomir]

Cred că nu creştinii s-au schimbat, în sensul că ar fi început să se ruşineze de Cristos, ci lumea s-a schimbat. Azi, riscăm să fim catalogaţi drept fundamentalişti, nefăcând, totuşi, altceva decât au făcut bunicii noştri: să ne rugăm înainte de masă şi de culcare, să mergem Duminica la slujbă, să ne spovedim des şi să ţinem posturile. Toate aceste lucruri, care erau perfect normale şi apanaj al unei majorităţi ieri, astăzi par excentrice unei lumi care şade cu spatele la Dumnezeu. Argumentul moral nu funcţionează: faptul că nu pot face un anumit lucru sau altul (să prescriu un anticoncepţional, să primesc un comision de la o firmă de medicamente), explicând că, după părerea mea, Cristos nu ar face asta, văd bine că provoacă uluire din partea interlocutorului meu. În timp ce mie mi se pare că acestea sunt lucruri normale, îmi dau seama, după expresia feţei celui cu care vorbesc, că motivul unui asemenea refuz nici nu i-a trecut prin minte, asta în cazul optimist în care nu-şi spune: "am dat peste un ben Laden în variantă creştină".

Aşa cum au observat şi alţii, paradigma dominantă, acum, este relativismul. Dumneata ai adevărul dumitale, eu am adevărul meu şi ambele adevăruri au acelaşi drept la existenţă. Pasul următor este acela că ambele adevăruri sunt legitime. Ideea că adevărul nu poate avea acelaşi drept de cetate cu eroarea pare, astăzi, fundamentalistă. Propoziţia "Isus este Dumnezeu" este egală cu propoziţia "Baal este Dumnezeu". Mai mult, te poţi mântui la fel de bine cu oricare din cele două propoziţii, indiferent ce adevăr cultivi: totul este să nu calci iarba şi să nu judeci aproapele. De aceea, oricine îşi afirmă aderenţa prea strânsă la o credinţă şi un sistem de valori riscă să primească o ştampilă pe frunte: "fundamentalism înăuntru !".
Dar relativismul dogmatic duce imediat la relativism moral, fiindcă ideea noastră despre bine şi rău e mereu secundară credinţei noastre. Prin urmare, fidelitatea o fi bună pentru dumneata, dar nu e bună pentru mine, iar a afirma propoziţii precum "fidelitatea este bună pentru toţi" e fundamentalism, monşer, fiindcă îmi încalci mie dreptul la "binele meu", aşa cum mi-ai încălcat dreptul la "adevărul meu". Aşa că nu-mi spune mie că am făcut un lucru rău că mi-am înşelat nevasta. Teroristule !