Citat:
În prealabil postat de N.Priceputu
Fără îndoială că trebuie să ne mărturisim credința. Însă nu oricum, ci numai după ce ne-am însușit noi înșine faptele credinței. Prima mărturisire a lui Hristos trebuie să fie în viața noastră. Altfel riscăm să vorbim fără să fim convingători.
Și nu oricând, ci doar atunci când este cazul. Nici să ne ascundem din lașitate, nici să ne afirmăm zgomotos, bătându-ne cu pumnul în piept.
Și, mai ales, să o facem dintr-o grijă sinceră pentru mântuirea celui căruia îi facem mărturisirea. Altfel el ne va simți nesinceritatea și ne va repsinge.
|
De acord cu ce spui, dar cel mai important e sa stie acel cineva despre ce vorbeste, sa cunoasca invatatura, de aceea biserica nu recomnada ca toti sa spuna ceva, ca la neoprotestanti.