Citat:
În prealabil postat de Noesisaa
Sigur ca si motove subiective. Omul nu este numai ratiune pura, are si sentiment, se ghideaza si dupa ce i se ofera in jur...nu vad de ce acest lucru este rau.
Am stat si am cantarit "motive obiective dogmatice" pana in momentul in care mi-am dat seama ca nu am nici un motiv sa nu accept autoritatea Bisericii Catolice ...si o data ce o accepti, si accepti Magisteriul ca si autoritate care explica ceea ce un credincios trebuie sa creada, deja toate argumentele in care se consuma unii nu mai conteaza. Nu trebuie eu sa imi bat capul despre daca Sf. Petru a fost sau nu piatra pe care Hristos si-a zidit Biserica. Fiindca este! Nu trebuie sa imi bat EU capul daca Maica Domnului a fost zamislita in mod neprihanit sau nu. Nu trebuie sa imi bat EU capul daca sufletele celor care mor sunt dupa moarte intr-o stare de purificare, numit purgatoriu. Nu are cum sa fie altfel daca acceptam ca rugaciunile pentru cei morti sunt eficiente. Nu trebuie eu sa ma gandesc daca sunt sau nu pacate de moarte si pacate veniale. Sfanta Scriptura spune ca sunt. Etc, etc, etc...
Vocatia mea nu este sa descos si sa repar ceea ce este despartit de 1000 de ani. Ca si simplu crestin, vocatia mea este sa fac parte din Biserica lui Hristos, sa o ascult, sa duc o viata crestineasca si sa il aduc pe Hristos prin viata mea si altora si sa ii aduc si pe ei la Biserica Lui. Sa stau pana ajung la varsta pensiei ingropata in tot felul de argumente contradictorii, cand deja Sf. Duh mi-a aratat unde sa gasesc raspunsurile in timp util, ar fi o pierdere a vocatiei mele. Pentru altii o fi altfel, nu zic nu.
|
Cand vazusem cum incepusei sa argumentezi dogmatic alegerea am crezut ca e vorba de alta persoana decat acea filocatolica
conjunctuala care a ales sa-si paraseasca din
convenienta Biserica asa cum si din convenienta probabil a ajuns sa paraseasca tara.
Dar cu aceasta "lamurire" constant ca raman valabile concluziile initiale :)