În prealabil postat de Noesisaa

Cred ca s-a spus ieri ce era de spus. Nu am dificultati spirituale, oricum nu mai mari decat a oricarui crestin. Nu am cerut parerea: o asemnea decizie este foarte personala, se face cu discernamant, adica cu rugaciune si in cu dorinta de a afla voia Domnului...Nu (mai) sunt indecisa de cateva luni. Sunt atat de decisa incat chiar am cerut in mod oficial intrarea in BC si inscrierea in parohie, am cerut cetificat de botez de la parohia unde am fost botezata, am stabilit data de intrare in Biserica Catolica. Nu din ciuda fata de Biserica Ortodoxa, sau cu ura, sau eu stiu ce gand rau, ci cu bucurie si multumire ca pot sa urmez voia Domnului, ca nu mai sunt in dilema, ca pot sa ma dedic trup si suflet spre ceea ce de mult am fost atrasa. Sunt impacata, multumita, entuziasta si ma simt aproape de Dumnezeu.

Nu am nici rabdarea, nici timpul, nici pregatirea de a ma lupta in sabii dogmatice. Am dat cateva exemple, foarte pe scurt si in graba despre cateva inadvertente pe care nu le-am putut rezolva in ceea ce priveste viziunea Ortodoxiei asupra acelor probleme, si la care am gasit raspunsuri mult mai bine conturate in partea catolica. Dar singurul motiv pentru care am intrat in asemnenea discutie este fiindca am fost intrebata daca convertirea mea nu are si baze mai rationale decat "Imi place Jesu Dulcis Memoria si Misa Tridentina." Sigur ca are, nu m-am convertit fiindca imi place mai mult cum miroase tamaia folosita de catolici decat cea folosita de ortodocsi, ambele miros frumos in felul lor, important ca simbolizeaza acelasi lucru ...rugaciunea care se ridica la Dumnezeu.