În prealabil postat de glykys

Un cuvant frumos din Antonel, care imi aduce aminte de bunica mea:

Nu poate fi cineva adevarat crestin, daca nu e si prigonit, caci soarta copiilor lui Dumnezeu aici pe pamant este sa sufere iubind. Suferinta pentru acum si slava pentru vesnicie. In drumul Crucii, care e ingust si plin de spini, iubirea e lumina, smerenia e ghidul, iar toate celelalte vin in urma acestora. Puterea sufletului crestin vine din dorinta de cruce si fuga de placere, caci sfanta lui podoaba este durerea. El bine stiind ca numai prin durerea Crucii se ajunge la Inviere si numai cel ce calca pe spinii suferintelor va ajunge la trandafirii Edenului. Fiule, iubirea adevarata, sfanta, se arata prin jertfa. Acestea sunt chemari la Dumnezeu, iar rasplata jertfirii este plata cea vesnica.