In actul perceptiei,
este dificil sa separam persoana de calitatea actiunilor sale - mentale, verbale, corporale.
- pentru ca nu avem intelepciune,
adica o perceptie cu totul speciala, a persoanelor in particular si a fenomenelor in general.
Toate fiintele in miezul lor sunt perfecte.
Insa actiunile lor nu sunt perfecte.
O minte curata poate vedea perfectiunea fiintelor,
de aceea le pretuieste neconditionat.
Nu este o iubire fortata prin porunca,
ci o iubire care izvoraste din vederea profunda.
O mama isi iubeste copilul chiar daca greseste,
pentru ca il pretuieste.
O minte curata poate evalua corect actiunile,
poate distinge clar intre bine si rau.
Se spune ca este capabila 'sa taie prin complexitatea amalgamului bine-rau'.
Fara intelepciune suntem fara vedere.
Intelepciunea este singura care ne poate ajuta sa decelam fara reziduuri
intre persoana si actiunile asociate persoanei.
|