Smerenia este semnul bogatiei duhovnicesti. O inima coplesita de harul dumnezeisc nu poate fi decat smerita.
Lipsa smereniei ar trebui sa ne infricoseze, intrucat e semnul alterarii legaturii noastre cu Dumnezeu, al indepartarii de El.
Avva Dorotei precizeaza ca "smerenia cea dintai sta in a socoti cineva pe fratele sau mai intelept decat pe sine si intrecandu-l pe el in toate si, simplu graind, in a se socoti pe sine mai prejos de toti.
Iar a doua smerenie sta in a pune pe seama lui Dumnezeu toate ispravile. Aceasta e smerenia desavarsita a sfintilor. Aceasta se naste in chip firesc in suflet din lucrarea poruncilor.
Caci precum cand pomii poarta rod mult, rodul inconvoaie ramurile si le trage in jos, iar cel ce nu poarta rod, se inalta si sta drept [...], asa este si cu sufletul: cand se smereste aduce rod si cu cat aduce rod mai mult, cu atat se smereste mai mult. Astfel sfintii, cu cat se apropie mai mult de Dumnezeu, cu atat se va pe ei mai pacatosi.
|