Trupul nostru este dar al lui Dumnezeu. Iar frumusețea trupului este un talant pe care îl oferă El.
La fel, Dumnezeu a rânduit ca bărbatul să fie atras de femeie, iar femeia să fie atrasă de bărbat, cu scopul sfintei uniuni trupești dintre ei, în primul rând pentru ca oamenii să se înmulțească și să umple Pământul, dar și ca să își afle împlinirea unul în altul și amândoi împreună cu Cristos, prin Cristos și în Cristos.
Din nefericire, omul, dotat cu voință proprie, singura creatură capabilă să reziste intenției lui Dumnezeu, deturnează prea adesea aceste daruri de la scopul lor. Așa cum face și cu facultățile sufletului, cu rațiunea lui, cu voința lui, cu libertatea lui, tot așa face și cu facultățile trupului.
Cunoscând bine aceste lucruri, sfinții au privit frumusețea trupului și ca pe un pericol pentru suflet: o ispită. Cu multe rugăciuni, Sfântul Cristofor a cerut lui Dumnezeu să ia de la el frumusețea neobișnuită cu care era înzestrat. Este sfântul zugrăvit adesea cu cap de oaie. Deci, dacă sfinți atât de înaintați pe drumul desăvârșirii dovedesc prudență în a fugi de păcat și a nu se expune ispitei, ar fi bine să luăm aminte. Nu este neapărat necesar să facem ca Sf Cristofor și să cerem Domnului să ne urâțească, dar ar fi bine să ne rugăm ca eventuala noastră frumusețe să fie nu spre pieirea noastră, ci spre mai marea glorie a Lui.
|